weekend pe planeta Fezik

Urmeaza doua zile libere...libertatea acestor zile e atat de reconfortanta!!! Simt ca as putea sa fac orice!
In seara asta as vrea sa invat sa dansez step sub Turnul Eiffel...iar maine vreau in sfarsit sa calatoresc cu satelitul ala care orbiteaza Planeta Fezik...Am sa aterizez undeva in mijlocul unei campii imense cu o sticluta cu solutie de baloane de sapun...din care vreau sa presar cateva pe iarba pentru a se transforma in flori. Dar sunt destul de ambtioasa..n-am sa ma las pana nu fac un balon imens care, odata ce atinge pamantul, sa nasca un lac in mijlocul campiei. Am sa sar in el si am sa inot pana la malul celalalt...nisipos si exotic unde ma asteapta Falkor - dragonul meu norocos cu Xiun...pisica care-i sta mereu cuibarita sub ureche. Falkor ma asteapta pentru plimbarea noastra de dupa amiza cand zburam deasupra norilor si rasturnam lumea pe dos pentru a vedea ce contine... Mecanismul lui de zbor e simplu...ma asez pe dragon si gadil pisica sub botic...ea toarce in urechea dragonului care incepe sa zboare de placere...E o masinarie simpla... nu costa mult... doar afectiune...combustibilul care poate sa miste totul pe Fezik.
Pe seara voi ateriza intr-o casuta alba, varuita, importata din Grecia...unde Falkor doarme in paie pe acoperis incalzindu-se cu stele cazatoare si scantei de licurici. Xiun scoate un ultim mieunat pentru ca ii este inca foame. Il hranesc cu ultimul nor pe care l-am pastrat in buzunar special pentru el, de cand zburam peste colinele arginitii din care zanele isi fac oglinzi.
Lasandu-l pe Flakor adormit si pe Xiun bine hranit, cobor si ma cuibaresc in bratele celui care s-a antrenat toata ziua sa lipeasca o frunza inapoi pe ramura unui copac. El tocmai s-a tuns si miroase a proaspat si a fapte bune, iar somnul meu alaturi de el e mult mai lin. Ocazional un licurici ratacit de pe acoperis ne aterizeaza pe tablia patului si ma simt nevoita sa-i spun o poveste de pe Pamant ca sa il adorm. Ii povestesc cum pamantenii au doar 2 zile libere pe saptamana si in rest au sistem ciudat de a supravietui prin care trebuie sa munceasca ca sa castige bani ...Licuriciul n-a mai auzit niciodata ceva atat de trist pana acum si aproape ca se stinge de suparare...dar il reconfortez asigurandu-l ca Pamantul e foooarte departe....si ca mai e inca o zi pana acolo. Asa ca adormim amandoi cu zambetul pe buze...

De undeva dinspre cea mai stralucitoare stea de pe mare cineva suspina ceva divin...care suna cam asa...