extimitate

Pentru mine intimitatea e un cuvant sacru. Eu rectionez cel mai bine in relatia person 2 person. Deja 3 is a crowd. Si cand se aduna mai mult de 2 oameni in camera, se complica itele si neuronii mei frustrati imi soptesc "Atentie: public!" moment in care albina-cea-cu-frica-de-vorbit-in-public simte nevoia sa se retraga din incapere sau macar in coltul tacerii. Eu relationez cel mai bine 1on1 si mi-e greu sa cred ca exista si oameni care reusesc sa impresioneze mase intregi de populatie prin maiestria cuvantului lor, prin postura sau farmec personal. Mi-e greu sa cred...dar totusi acesti oameni exista. Uneori mi-ar placea sa fiu cantareata sau pictorita sa nu trebuiasca sa vorbesc..sa apelez la un altfel de talent pentru a impresiona...dar mi-am ales o meseria a cuvintelor...cuvinte mai mult scrise ce-i drept..dar care trebuie si rostite din cand in cand...si aici intervine buba. Somewhere between gandit, scris si rostit I lost my fucking courage. Prefer sa iau fiecare om de pe planeta separat, sa-i scriu o scrisoare sau sa-l implic intr-o conversatie pe mess decat sa-i adun pe toti intr-o sala si sa le expun punctul meu de vedere. In ultimul timp am renuntat si la 1on1 si merg mai mult pe 1 to 1 who seems willing to listen.
Oameni buni...intr-o lume in care multi vorbesc fara sa spuna nimic, intr-o lume in care continutul e desoeri complexat de ambalaj ...ce se intampla si cu cei care mai au cate ceva de spus, din cand in gand, dar n-au tupeu? Trebuie sa-mi dezvolt un tip de extimitate care sa ma scoata si pe mine in lume. Poate am si eu ceva de spus...ce fac?...imi angajez frima de PR ca sa ma fac auzita? Atata timp mi-am dori sa fiu lasata in pace pentru ca nu stiu destule despre lume incat sa o pot invata ceva. Acum...culmea...am inceput sa cred ca lumea chiar nu stie mai nimic despre mine...Si e pacat...sincer...e pacat!