Creativ conditionat

Sunt un om care deseori am dubii despre ceea ce fac. Nu in sensul ca nu mi-ar placea. Ci doar in sensul ca nu ma simt mereu capabila sa fac fata unui astfel de job. Am mers pana acum pe principiul, daca iubesti ...ai sa inveti! Esti mai bun la ceea ce iubesti sa faci decat la ceea ai mai mult talent si deprindere. Pentru ca pasiunea aprinde calitati nebanuite in oameni uneori. Ea te impinge sa muncesti mai mult, sa-ti creezi o baza (teoretica) temeinica si sa "furi meserie" de peste tot de unde poti. Dar si toate acestea fiind asigurate, uneori mai vine vorba si de pur talent...si acolo, pentru multi, se poate ineca corabia. Aceeasi pasiune poate fi mistuitoare. ...
Am observat ca nu ma pot numi creativ in toata puterea cuvantului...creativa 100% oriunde si oricand...genul acela de persoana catre care te indrepti in orice ora din zi sau din noapte pentru o idee buna sau o fraza cu lipici! Oare exista si astfel de oameni...? Sunt norocosi atunci... au talent garantat nelimitat...ca o conexiune buna la Internet! Dar eu cred ca astfel de oameni sunt putini...Si cele mai bune conexiuni la Internet dau chix uneori nu?
Sa luam lucrurile la modul natural (adica cum se manifesta ele in natura)... pentru o scanteie ai nevoie de regula de DOUA pietre, pentru a intretine un foc ai nevoie de materiale bune si un mediu prielnic. Mai exista si posibiliatea unui fulger...care Da!...vine singur...insa efectele sale pot fi deseori devastatoare!
Asa e si'n tenis ;). Geniul e deseori capricios, greu de satisfacut si eforturile pentru a-l tine aproape pot avea efecte devastatoare asupra intregii "institutii". Cele mai bune scantei se aprind deseori in brainstorming ...adica unde contribuie mai multi (de fapt nu stiu daca sunt neaparat cele mai originale idei cele din brainstorming...dar sunt ...dupa parerea mea... cele mai valoroase. Din experienta mai multor persoane poti construi ceva care se adreseaza mai multor persoane si cu care acestea sa se identifice mai usor). Apoi orice foc creativ trebuie intretinut. Eu de pilda ma inhib daca nu am mediul potrivit si oameni care sa creada in mine. Creativii sunt specii aparte...dar nu pentru ca "ne dam noi cu fite", ci prin natura jobului. Multa lume nu stie cum trebuie exploatat un cretiv...ci suntem tratati ca simple masini de scuipat idei pe minut...si probabil ca si productivitatea noastra este evaluata ca atare. Multi ne considera magazine deschise non-stop in care oricand si la orice ora poti gasi ideea pe care o doresti. Altii stiu ca ne gandim la sarcinile lor tot timpul si ni le dau la orice ora din zi si din noapte...dar mai ales peste week-end. Le scapa un amanunt semnificativ ...consider eu...si anume ca orice sursa de creativitate trebuie hranita cu surse de inspiratie. Cand te intorci dintr-un week-end in care ti-ai lasat mintea sa zburde esti mult mai pregatit sa faci fata unui brief decat atunci cand te intorci dintr-unul in care ai clocit mereu la acelasi ou!!! All and all...suntem cumva-altcumva dar in definitiv totusi oameni...si daca tot se aplica niste principii tuturor angajatilor ar trebui sa ni se aplice cat de cat si noua...mai ales ca suntem supusi subiectivismului zilnic al unui popor grozav de afectat de propria importanta si de dorinta constata de a "comenta" mai degraba in sens negativ. Eu sunt dupa principiul..fii multumit de mine... chiar si atunci cand gresesc prima data.. arata-ti nemultumirea o data dupa ce gandesti de doua ori ... Nu fii rece daca poti sa-mi arati caldura...Nu ma refer la caldura materiala...cum ceea ce facem noi nu tine mereu de materie si lucrurui fizice, nici nu cautam mereu recompensele fizice...un "multumesc si un "f bine" e de ajuns uneori..deseori...o conditie suficienta...