Little bus of horrors

Pe mine ma marcheaza profund momentele sau chiar orele petrecute in autobuz in drum spre munca sau diverse destinatii...dar astazi a fost ca si cum as fi patruns intr-o alta dimensiune...teatru absurd vazut printr-o oglinda deformatoare de la circ.

Asteptam in statie. Umbrela ma apara de povara picaturilor grele rupte din cer de rugile celor satui de canicula...Nu dar pe bune acuma...Am asteptat vreo 20 de minute sa vina mama lui de troleu! Ajunsesem sa simt racoarea stropilor prin bocancii mei Dockers luati de la second hand din Germania pe care nu i-am mai purtasem de vreo 5-6 ani (is rezistenti inca baietii)!...In sfarsit...izbavirea...aterizeaza unul dupa altul un 85 urmat de un 69...
E bine asa, ma gandesc, ca nu stiu ce ar mai putea sa vina dupa un 69 ;)
85-ul pare plin...dau sa urc la prima usa de la 69 si hop...o baba schiopatanda imi blocheaza calea...ca ea s-a trezit dupa 5 minute de cand era troleul in statie ca vrea sa coboare. Astept cuminte. Bineinteles ca babei descinderea i-a luat un secol...cam aveam emotii ca deh...'cos she was literally running out of time. Dau sa urc si tzop o alta baba, mai sprintzara imi taie calea ca urca ea prima..deh...varsta a 3-a are prioritate, intaietate, etate, sobrietate...si tot puhoiul de cuvinte care se termina cu "ate".
A te mai urca sau a nu te mai urca in troleu..Eu am ales sa ma...
...BIIIG MIStake.
Fac un pas si toti ochii se atintesc asupra mea...Incerc sa prind o reflexie intr-un geam interior sa vad...am ciunga'n par? imi sta bluza aiurea?...mi-au crapt blugii in posterior?...Constat ca sunt ok de scos in lume. Si... totusi... ochii persista...Din toate directiile perechi de ochi tintiti in directia mea.
Incerc sa le returnez favoarea si sa-i ochesc si eu la randul meu...BIIIg Mistake no. 2.
Stii cand uneori ai impresia ca oamenii aia care sunt deja in troleu sunt acolo de o vesnicie, se cunosc din frageda pruncie si formeaza impreuna o comunitate secreta din care nu vrei si nici nu cum sa faci parte vreodata? Cam asa aratau astia doar ca mult mai ciudati.
Sprijinita de o bara statea o fatuca bruneta cu o fata total pierduta in abis care rontaia ceva crocant...atat de crocant ca am avut impresia ca fiecare ronatiala ii cauza un dezastru dentar absolut...cand m-am uitat mai bine...NU...asa erau dintii ei...N-am putu sa starui foarte mult asupra ei, ca undeva intre sunetele stridente de rontaiala si privirea care devenea din ce in ce mai tampa, m-a luat cu ameteala.
Zic sa ma adapostesc langa un domn asezat pe un scaun la sectiunea "single" langa geam. De abia atunci mi-am dat seama de unde provenea mirosul de parizer care imi inundase/amortise simturile...Omu avea o sacosa semideschisa din care isi confectiona pe loc un sandvis din o bucata consistenta de paine si parizer...Nu am mai stat sa vad daca isi felia pe loc si parizerul ca riscam sa mi se nimiceasca complet simtul olfactiv.
Ma indrept spre categoria "handicapati, femei gravide...si/sau batrani". Un barbat aparent normal ( dar probabil gravid sau handicapat ca batran putea fi doar in spirit) era inca fascinat de aparitia mea si ma privea cu un oaresce dezacord. Bocancii tre sa fie de vina ...mi-am zis...Miros a naftalina...sau nu mai sunt deloc la moda...iar respectivul este un mare trend-setter in disguise care urmareste aparitiile in materie de fashion ale civililor din troleu si le critica apoi in rubrica sa din Elle...Dar n-am mai apucat sa-mi continui gandul ca ma sperie batrana din fata Gautierului autohton (mentionez ca dintr-un quick scan al pasagerilor din troleu mi-a rezultat o medie de varsta de peste 50 de ani, intarindu-mi "teoria comunitatii" expusa putin mai devreme). Asa eram la batrana corpolenta si imbracata intr-o rochie care cred ca obtinuse deja very low ratings in revista virtuala a lui Jean Paul...
"Asta ajunge la Gara de Nord?" intreaba batrana uitadu-se fix la mine cu ochii plini de speranta
Raspunsul uluitor de rapid si precis nu intarzie sa apara:
"Nu! Ajunge in sens invers la Gara de Est"
Baba cazuta brusc in balta nedumeririlor majore isi gasi puterea sa mai inoate pana la mal, si incerca din nou:
"Nu ...dar la Gara de Nord ajunge?"
urmeaza un NU raspicat si colectiv.
I se explica, cu mai multa indulgenta, de catre alta pasagera cu mai multe picioare pe planeta Pamant ca pentru Gara de Nord ar fi trebuit sa ia troleul din fata, adica 85.
"Unde in fata?" intreaba baba ridicandu-se alarmata de pa scaun
"Ei asta-i acuma! Vrea sa stie si unde e!" se rasteste in gol o cucoana enervata ca baba nu-i elibereaza mai repede locul. Nu am putu sa nu observ si asorteul stimatei doamne...rochita cu alb si negru stransa in talie asortata cu geanta de un marou cacastufiu.(Criticul vestimentar cred ca si-a gasit material pentru 2 saptamani printre subiectii/pasageri)
Baba isi croieste drum spre prima usa de iesire in timp ce oameni binevoitori ii tot ofera informatii despre statiile de oprire ale troleelor si ii ureaza drum bun. Doamna cu maro se aseaza iritata pe scaunul proaspat eliberat boscorodind in continuare:
" Poate il prinzi...cu voia lui Dumnezeu!"
Baba sare tzop la Armeneasca si se indreapta spre troleul din fata. Auditoriul incremenit de suspans:
"L-o mai prinde!", "Se dezorientase!"," Deschideti mai repede usa!"
"L-a prins"...urmeaza comentariul final...Pfiuuuuuu
Apoi lucrurile se linistesc si privirile neobosite se intorc, once again, inapoi la mine. Noroc ca la urmatoarea trebuia sa cobor si eu. Nu mai am timp decat sa observ distrata cum troleul isi croieste drum printre baltoacele de pe bulevardul Carol oferindu-le un free butt-wash tuturor masinilor parcate pe trotuar.
And I say Romania is my country...dar nici chiar asa.
Cobor. Colectivul comunitatii secrete isi continua drumul. Criticul gaseste noi subiecti spre a comenta. Eu, in schimb, nu gasesc explicatia privirilor insistente..sa fie fost cureaua portocalie?...sau lipsa cerceilor?...mai bine o las asa...taina din troleu...episodul enigmatic...Ma indrept spre serviciu unde imi doresc pentru prima oara rutina si monotonie...si sa trec absolut neobservata...
i