discret dar concret

Ma chinui sa scriu...
Ma chinui sa storc cuvintele din buricele degetelor
Sa sorb inspiratia din pustiu
sa ies din nu-mai-stiu

Dar gandurile ma inunda
Degetele nu ma asculta
si par sa aiba piedici
Care nu lasa nimic sa patrunda

Asemenea boldurilor care nu pot sa intepe decat pe o singura parte
Asemenea anonimului care nu poate sa scrie decat o singura carte
Asemenea unui salt facut pe jumatate, cu un singur picior

As vrea sa ma cunosc intr-o zi
Dezvelita de personalitate, dezbracata de ego
Destramata de orgoliu
Oare ar mai ramane din mine?

Cat din mine sunt eu...
si cat mama...tata...ce am invatat la scoala
ce NU am invatat la scoala
Ce am invatat la scoala ca NU se face

Cati din noi suntem noi
Cati mai ramanem noi cand intervine un noi2
ne schimbam din cauza altora
sau nici nu ne cunoastem indeajuns...


Buricele degetelor incep sa-si revina
dar parca nu le mai simt
cand scriu...amortesc
ma descopar si ma inchid pentru lumea din jur

poate de aia mi-e asa frica sa scriu
Poate asa ma aflu
si nu mai vreau sa ma stiu.

Haide...sigur nu vrei sa ma cunosti?
daca as fi o excursie ti-as oferi prima zi gratuita...
Dupa aia ...daca mai vrei sa stai...treaba ta...
Pielea ta...cheltuiala ta

Noroc ca majoritatea celor pe care-i stiu
prefera doar super oferta din prima zi

Oare cand incep sa cost devin o cheltuiala fara rost?
E singura intrebare pe care nu mi-o pun
pentru ca cine ma cunoste bine a platit deja tot ce a avut
ca sa mai stea...