miroase a vineri

E un un miros usor ranced dimineata devreme... cand stii ca mai ai o zi...
Incepe sa se improspateze spre miez de zi... cand stii ca a mai ramas jumate de zi.
Si deja spre seara florile infloresc, parfumul lor te nauceste de-a dreptul...pleci de la serviciu imbatat, euforic.
De ce ...fiecare week-end ne ofera perspectiva unei noi vieti, mai aproape de cine suntem si ce vrem de fapt. Pentru ca... let's face it... sunt putini oamenii care chiar traiesc prin ceea ce fac zilnic 8 ore si ceva la serviciu, traiesti din ce faci dar nu prin. O lume ideala ar fi una in care fiecare sa-si poata practica menirea si ...nici sa nu fie paltit pentru asta... adica eu sa fac ceea ce-mi place si sa ofer altuia din puterea sau cunostinta mea gratis pentru ca si eu, la randul meu, beneficiez in schimb de cunostintele, puterea, indemanare, materialele si manopera altora...tot gratis si uite asa...roata se invarte natural si nimeni nu-i pune bete iar banii isi pierd valoarea si semnificatia. Un fel de return la trocul initial. Pentru ca atunci cand nu te motiveaza nimic altceva decat sa-ti traiesti viata in cel mai sincer si frumos mod cu putinta, incepi sa te misti natural spre lucrurile care-ti plac si care plac altora. Daca lumea ar fi dominata de placere, fericire...he he...
Deocamdata e dominat de griji, crize si mult egoism... o alta modalitate de a ajunge in final la placere...dar cu ce pret? Si... iata...cand intervin preturi, lucruri masurabile in bani sau alte etaloane, totul se complica.
In concluzie... putem sa traim frumos dar nu prea curand :P
Ne mai ramane weekendul... Vedeti ce faceti cu el! ;)

inertia si alte ineptii

Ieri am plans sub apa... Inotam, bazine, nu mai stiu cate, nici nu conteaza si deodata m-au navalit sezatiile ultimilor 2 ani, 2 suflete pierdute nedrept, un chin inutil. Mai intai m-am enervat, am rabufnit, in apa, continuand sa inot, apoi am izbucnit ...in plans... Si am plans sub apa, inrosindu-ma, fara sa simt nevoia sa ies neaparat la suprafata, inotand in continuare cu capul la cutie. Ciudata senzatia fizica in sine. La un moment dat la capatul culoarului, m-am oprit, mi-am scos ochelarii, aveam toata fata uda..era ok...nimeni nu suspecta nimic. De altfel cred ca nimeni nu prea a suspectat cat de greu mi-a fost vazand lucrurile din jurul meu destramdu-se asa...prietenii, rubedanii, legaturi. In momentele cele mai dificile vezi cine tine cu adevarat la tine...DOHHH...we all knew that! Dar stati sa vedeti cand chiar vi se intampla si ce lovituri va puteti lua ..uneori!
Si uite asa ma apropii de o cifra rotunda...de echilibru si pace speram eu... realitatea? sa zicem ca e mai palpitant asa...Lucururile nu-ti vin exact atunci si cum le astepti si poate e mai bine asa.
Concediul anul asta...stiu...o binecuvantare de care multi nu s-au putut bucura...Italia... Doamne ce tara!!! Noroc cu ea! Noroc cu orice care te mai scoate din ritmul asta infernal bucurestean!!!
Un scurt bilant din ultimele 6-7 -8 luni- 3 joburi schimbate, 2 tehnici noi de pictura si gravura pe sticla invatate, muuulti prieteni pierduti, still in love, still married to the one I love :D, still have my cats, 2 in plus chiar, still have my creativity and good common sense! As zice ca stau bine! Dar intotdeauna exista loc de "mai bine"
Dar descopar ca mai mult ca oricand in jur se misca lucruri, prietenii mei se "misca" din tara, isi fac credite, imprumuturi , risca, isi iau viata mai "in maini" decat oricand... dezideratul pentru acest sfarsit de an ar fi sa reusesc sa depsesc si eu aceasta semi-inertie care ma tine cumva in loc (la propriu si la figurat). Sa risc, sa pun mize si ...mai mult ca oricand ...sa ma incred in mine.
Si zicand toate acestea s-a rasturnat din nou roata... ca asa e in tenis.

cantece vesele cu onomatopee

pt ca eu sunt la baza si la suprafata: UN OM VESEL
ma mai pierd pe la mijloc uneori...