arta de a nu scrie in blog

Jerome K Jerome cred ca ar fi tare mandru de mine zilele astea...am reusit cu succes sa nu mai comentez/lamentez/consemnez nimic aici...Imi tot vin subiecte de discutie dar m-am ramolit si uit sa le scriu...si uit sa mi le mai amintesc si...
Adevarul e ca atunci c and nu scriu inseamna ca traiesc mai mult si mai intens si n-am timp sa scriu ceea ce e bine...poate cand or merge lucrurile mai slow...I'll give it another go. Pana una alta sunt foarte happy pentru o rama de ochelari pe care am achizionat-o recent...mai retro asa...secretara din anii 50 :). Sper sa reusesc sa-i pun lentile in curand si sa ma afisez ...alte trivialitati nu am sa va spun decat ca e soare afara...e aproape vara...incepe sa sune a hit estival asa ca ma retrag.
cu drag

Albina
ps. stupul va primi intariri foarte curand...check it out.

there's cats all around me

...and i am not an old lady...just a happy one (anyone have a problem with that?!)

writer's stock

De pe fotoliul satiric al sefului meu, dimineata de azi arata roz... in ochii mei nu are chiar aceeasi culoare. Ma gandesc ca lumea ...si mai ales diminetile ar trebui vazute prin retina proprie. eu inca n-am deprins asta pe dea intregul...pentru ca intre mine si retina sta o lentila de care sunt mei mereu dependenta. Poate aceasta dependenta constanta intre mine si cineva/ceva (si mai niciodata vice-versa) mi-a facut sa-mi dau in chirie si fericirea. Adica sa-o pun si pe ea sa depinda de cineva sau de ceva anume. Stiu ca suna a cliseu, dar fericirea mea ar trebui sa depinda in principal de mine... din lume crezi doar ceea ce vrei sa vezi...si daca te formezi sa vezi ce e bine... si sa ignori raul pe care nu-l poti schimba poate de asta poate depinde si fericirea. Eu stiu in sinea mea ca seful meu e de fapt o persoana ok si refuz sa vad si altceva...eu stiu de exemplu ca o fosta colega de serviciu e de fapt o persoana buna si toleranta si in momentul in care ma judeca pe mess fara sa ma cunoasca cu adevarat...refuz sa mai aud si altceva (nu mai folosisem demult 'ignore-ul' si era cazul), eu stiu de exemplu ca am prieteni de la care merit mult mai mult si refuz sa iau altceva...chiar daca asta ma lasa uneori cam singura in realitatea mea...macar si reusesc sa-mi fac fericirea sa se raporteze tot la mine...si atat...
Traiesc sincer si singurul regret pe care-l il am este atunci cand nu pot trai atat de sincer pe cat mi-as dori (nu am incredere in capacitatea mea de a NU rani oameni si atunci prefer sa nu le zic ce gandesc mereu). E inutil...pentru ca daca dai peste ceea ce nu poti schimba... si ti se demonstreaza repetat asta... trebuie ori sa te schimbi tu, ori sa-ti vezi de viata ta!
Stiu ca exista si o parte buna a lucrurilor...si am sa incerc s-o vad mai mult pe ea...
Optimismul pentru mine e o arta. Si ca pentru orice arta...sunt anumite notiuni pe care le poti invata... pentru restul trebuie sa ai TALENT. Ramane de vazut cam cat de talentata sunt eu...ca le cam am cu teoria ;)

ce ma mai deranjeaza...

Revenind la menirea primordiala a blogului personal, care functioneaza uneori pe principiul/ sintagma binecunoscuta daca n-ai nimic bun de zis, apuca-te sa scrii in blog am sa va descriu cele cateva boabe de mazare care nu ma lasa pe mine sa ma hodinesc bine lately sau de mai multa vreme incoace (...si uite asa imi mai vine inspiratia sa salvez blogul asta de la inactivitate):

1. Oglinzile laterale-spate de la ultimele modele de masini - de la mici foarte mici...pe cale de disparitie...Ce se intampla? Nu mai exista pasageri decat pe locurile din fata sau pasagerii de pe bancheta din spate au renuntat complet la drepturile lor? traiesc in umbra sau penumbra...chiar in intuneric (daca e sa ma iau dupa un model de Madza ultimul racnet pe care l-am vazut zilele trecute pe strada). Nu inteleg de ce cei care stau in spate nu trebuie sa vada lumina zilei si asa suferim de un nivel ridicat de ignoranta....Pe bune acuma...nu vreau sa fiu ipocrita ca in ultimul timp strabat soseaua de pe locul de co-pilot, dar am stat multi ani in spate si nu mi-as fi dorit ca "de dragul designului" tata sa fi cumparat o "trasurica" in care sa-mi fie frica...de intuneric. Ecologic ar fi sa renuntam la masina all together, dar la drum lung, privitul pe fereastra e cam ultima distractie a pasagerilor din spate! Don't take that away...peopleeeeeeeeee pleaaaaaase

2. Sunt sigura ca asta venea prima...dar le scriu in ordinea rememorarii (ce sa fac daca ma opun comertului cu lecitina?). Ce se intampla cu industria asta publicitatii? Ar putea sa fie MAI plina de fite?!?! Ar trebui sa respiram cel mai usor..noi astia...the Gods on the inside...ca atatea aere se dau pe la noi prin firme de ar trebui sa punem taxa pe oxigen...pacat ca nu exista filtre. Nu inteleg ce ne face atat de speciali pe lumea asta de avem dreptul sa desfintam si sa dam cu parul in tot ce misca. Nu vorbesc de rau locul in care lucrez, nu pentru ca mi-ar fi frica, ci pentru ca n-am de ce...e un miracol dar chiar nu am de ce ...in schimb aud povesti cum la o scoala de publicitate, cat de cat mai noua (care se vrea revolutionara in domeniu) se poarta taxa de 500 de euro pentru imputul inestimabil de pretios al unor "stalpi publicitari autentici" care consta deseori in remarci de genul ..."ahhh...iarasi ne iei cu povesti din astea de adromit copii!" sau "trebuia sa ne zici ca personajul e facut muci...noi de unde sa stim?". Frate...nu neg...sunt multi talentati in domeniul asta, dar de ce mereu talentul trebuie sa vina cu un pret...nu vorbesc de salariul respectivilor (care se reflecta oricum generos in pozele de vacante afisate pe faisbuc), ci de pretul pe care orice "novice" sau chiar angajat de la ei din agentie trebuie sa-l plateasca ca sa beneficieze de cunostintele lor ...cunostinte care deseori se reduc la remarci saracastice sau comentarii subiective. Daca tot puneti oamenii sa dea bani ca sa vina la voi la scoala nu ar fi bine si sa-i invatati CUM e bine...asa la modul general..poate chiar pornind de la o ipoteza teoretica...decat sa ii desfintati pe toti cu toate propunerile, sa va dati de exemplu propriile capodopere si sa dati in cap la in restul agentiilor sau patronilor de agentii cu care aveti voi diverse polite de imapartit. offf...asa li se urca la toti succesul la cap...e f trist. N-o fi regula generala..dar e trist cand un om entuziast care a pornit cu mintea limpede sa faca scoala voastra, care chiar credea in meserie, are talent si vroia sa faca totul cat mai bine, iese de acolo martiurisindu-mi dezamagit ca vrea sa se apuce de grafica 3D si sa-si caute de lucru in afara agentiilor de publicitate propriu-zise. Nu, nu este vorba de mine, ci de cineva care a ajuns sa gandeasca la fel ca mine (gratie propriului bun-simt). E pacat ...si nu suntem singurele persoane. Iata ca s-au mai trezit si altii cum ca ceva e putred rau la nivel rudimentar de comportament uman in industria asta.

Ehhh....gata pe ziulica de azi... cine are ochi sa citeasca...cine are urechi sa auda...cine nu sa faca scandal si sa se sifoneze tot, ca asa se poarta pe la noi cand te calca cineva pe pene...te umfli mai tare in ele sa se vada cat esti de coco...shhhhhhhhhh.