life in...color

Pentru ca, anul asta, unora le greu sa vada viata in culori, ce sa mai vorbim de tehno-culori...m-am amuzat grozav cu videoclipul asta de la Coldplay...(tineti-mi pumnii stransi...T stie el de ce ;)
Sorry pentru participarea mai degraba austera ca'n vremuri de criza...din ultimul timp. Nu sunt in criza..decat de timp...uneori... si de aia
have great fun!

Un suflu de aer proaspat...in publicitate

Nu's mare fana a festivalurilor organizate in Romania, dar iata unul la care cred ca merita participat sau vizionat...daca nu pentru influentele de prin toata Europa menite sa ne mai improspateze impovaratele minti creative, macar pentru aerul racoritor din Poiana Brasov. Off the top of my head imi vin si trei motive:
1.in loc sa se auto-distruga prin fenomenul de ros-de-sub-unghii si de-a curmezisul orgoliilor, cum s-a intmplat cu surioara sa mai mica Ad'orata, AdPrint este un festival care a reusit sa devina din fenomen local, unul European.
2. e axat pe vizual..ca atare mai usor de interpretat chiar si pentru novicii sau amatorii de publicitate...si probabil o relaxare amuzanta sau captivanta pentru veterani
3. aerul de munte face tare bine la inspiratie (daca mergeti imbuteliat-mi si mie un pic) si Brasovul si imprejurimile sunt frumoase orice anotimp.
Asa ca enjoy!

...in honor of T getting his licence

...in honor of you getting your licence...I decided it's not a small world...after all ;)! Distance can sometimes be relative...For example...there's more distance between me and the people below, on the lower floors, then there will ever be between me and a certain English teacher in NYC. But today is about you...not me...Sure I would like to accompany you to the end of the rainbow....to a place where blueberries ripe all year and every blueberry stain is an honor. To a place where desserts are no longer fattening and cannot damage your stomach. To a place where the more desserts you eat...the more refined you become. For our first trip I would like to show you how the moon looks from from the side of the lonely cheese slice on the plate of the scientist that took a vacation from saving the world...and trust me...I have a feeling it looks GRREEEAAT! Then we could float...On clouds you say? No, I think we can do better...how about on a soft Copenhagen bed and eat HagenDaas till the day is over. When the sun is down, we'll go swimming in crystals and dive into our fears headfirst. WE'll be reborn in a city where people are kind and the sun always shines...where it's warm...but you can have snow anytime you want if you open Pandora's box. I want to learn how to cook meatballs...and pie...and wait for you to come home from another travel among your own Unknowns. So...where do you want to go?

Doorbell that rings a bell

Viata e cam scurta si mono-Ton-a uneori... de ce n-am face din fiecare lucru aparent banal un motiv for fun :) Iata spre exemplu acest motiv sa-ti uimesti vecinii cu aptitudinile tale pentru note muzicale sau IT :D
Have a happy, sunny week-end!

Credits go this guy...and all my respect(S)!

feels like home

Sunt putine locuri in lumea asta in care ma simt ca acasa. Au existat momente, mai demult, cand nici acasa nu m-am simtit acasa. De regula ambientul, gradul de intimitate si co-locatarii dau unei locatii that "homey feeling". In facultate, home era acasa cu Berli, in Fire si in garsoniera Dianei de pe Caderea Bastiliei ;). Primul loc de munca a devenit foarte repede "home" nu neaparat datorita orelor prelungite petrecute acolo, ci datorita faptului ca eram inconjurata de oamenii care aveau incredere in mine, ma simteam relaxata si la "locul meu" asa. La noul loc de munca ma simt din nou "home" si e ceva asa misto, ce n-am mai simtit demult. Cred ca omul face locul, mai mult decat ar face vreodata locul pe om. In momentul in care un cadru devine intim, oamenii care-l populeaza devin personaje...ca intr-o carte si un film. Ii etichetezi dar cu drag si fara prejudecati...drept cel care face mereu glume ciudate, cel care aterizeaza mereu de pe luna, cel care iti poate da sfaturi artistice, cel trecut prin viata sau cel mai copil sau traznit dintre toti...In micul univers care se creeaza parem un mini- Munte Athos unde fiecare zeu e usor defect, dar are puterea lui magica sau binefacatoare pentru care e binecunoscut si apreciat. Exista si personaje negative si frictiuni, ca in orice poveste cu o intriga bine inchegata...dar cred ca, mai degraba, dracul ori nu e atat de negru cum pare sau e mai negru decat iti poti inchipui...asa ca mai bine nu te mai gandesti deloc la el...pana nu devine absolut necesar.
Nu cred ca exista o reteta to the "homey feeling" ...trebuie doar sa gasesti oameni cu care sa faci "click" si sa frecventezi bine un loc pana sa te "instalezi" in el trup si suflet. Nu cadeti in capcane...cum am patit recent la ziua unei prietene...petrecute la Cafe Verde...un loc care se mandreste ca te face sa te simti ca acasa....Si asa ne-am si simtit pana spre final. Am jucat carti, am baut, ne-am uitat pe poze, cadouri..the works. Din cate intelesesem localul are seri speciale pentru diverse activitati...filme...jocuri...evenimente..etc. Nu mica mi-a fost mirarea cand la final, prietenei mele i s-a reprosat ca am incalcat regulile casei, jucand carti intr-o seara alta decat marti, care era seara special dedicata acestui mega eveniment disturbator. Probabil ca trebuiau anuntati vecinii si prezentate scuzepentru fasaiala de carti care urmeaza a fi auzita si trebuiau lustruite extra-bine mesele...mi-e greu sa cred cum jocul de carti in afara zilei de marti ar putea disturba si tulbura in asa hal universul feeric al Casei Verzi...dar iata...patraona s-a exprimat si noruletul meu alb si idilic s-a spulberat. Asa ca beware of false homes...and treasure the true ones :)

Inner bliss

De cand asteptam un astfel de loc...si...evident...o astfel de campanie. Brillliant!!! Simply Brilliant!...ar trebui sa existe asa ceva in fiecare casa ;)

New Year all around...

Ca orice blogger care se respecta ar trebui sa fac un bilant...sa-mi evaluez anul trecut...sa-mi trasez noi obiective...bla bla bla si yata yata yata Dar din pacate nu sunt chiar o "bloaga" care se respecta si respectul de sine e cam singurul capitol la care imi propun cu adevarat sa lucrez anul asta. M-am ingretosat la toate rezolutiile propagandistice si cliseistice pe care le-am citit pe diferite bloguri...Sunt de parere ca treburile cu tine insuti trebe sa ti le rezolvi cam asa...cu tine insuti! Deja cand iti folosesti blogul drept suport, post-it sau reminder si te incarci de tot felul de lozinci...gen "sa fiu mai bun","sa ma cocot pe nush ce munte" "sa invat sa zic NU"...please...please...people...pray in silence!
Ma rog...nu stiu exact ce ma deranjeza la toate rezolutiile astea...poate faptul ca daca o sa le scriu si eu pe ale mele, in mod sigur n-o sa ma tin de ele...sau poate faptul ca ultimul an mi-a demonstrat ca viata uneori iti schimba cursul, perspectiva si obiectivele astfel incat mai bine iti propui sa ramai doar in viata si sa te bucuri de ea. Concluzia este ca nu exista nicio concluzie. Las in urma un an greu si intru intr-unul poate la fel de greu. Totul se reduce..once more...la atitudine...si sanatate. Cam asta doresc tuturor (...dar mai ales mie...) o atitudine pozitiva...ne-incarcata de criza mondiala sau de nshpe crize personale si multa multa sanatate sa le facem pe toate...la timpul lor ;)