daca tot e criza

...si se recicleaza sau difuzeaza reclame filmate acu ani de zile ...de ce sa nu incepem cu inceputul. Cine a zis ca la inceput a fost intuneric s-a inselat amarnic...la inceput au fost 3 CULORI!

in a model - world

And since I have developed a very be-lated passion for modelling clay...it seems like this material has unimaginable modelling and unifing powers...in the right hands, of course (if they're small enough). ;)

musicmorfoza

muzica de luni

Muzica de luni ...trebuie sa fie melodioasa si tandra, voiasa dar atenta, mladioasa dar sincera, blanda dar insorita si joviala...intelegatoare, dar totusi serioasa...Asa ca inceputul unei noi saptamani sa-ti fie un dans pe care indiferent ca il incepi cu dreptul sau cu stangul, trebuie sa-l termini in aplauze.
Ziua asta a mea de luni suna cam asa:



Thanks Dobro

bazzaim cu spor

Stupul creeativ zumzaie de zzzzor...si isi mareste menajeria cu cercelusi, hipopotami aducatori de noroc si ursi panda pusi pe jocuri alb negru ;) In pregatire...albina's favorite thing to do...vazeeee...dar si niste saboti olandezi pictati sa zboare si insertii de la prietena cea cu creta colorata...profilata pe altfel de faguri decat mine...ceea ce oricum e bine, pentruc a in stup e nevoie de diversitate si de albine cat mai colorate.

friday, chocolate and discoveries

Stai sa te gandesti...ce poate fi mai frumos decat o vineri (...perspectiva a doua zile libere...in care poti sa faci ce vrei daca nu intervine ceva aiurea) ...ciocolata (inlocuita in cazul meu cu jumatati de gofre cu mere sau cirese....descoperite la modul subit, dar fericit in "galantar" la Mega sau cu tortul de ciocolata de la Ikea devorat in mici felii alaturi de capsuni ieri seara si azi de dimineata...I know, I know...spring is coming and I ain't getting any thinner or younger for that matter). Iata ca am mai gasit ceva...mai frumos sau cel putin la fel de:...o descoperire...doua...genul de descoperiri care ma fac sa cred ca n-a trecut saptamana degeaba. Si daca tot o comparam cu vinerea si ciocolata iata cum una s-a dovedit a fi descoperirea absoluta: Blogul vinerilor si al ciocolatei...din care devorez acum cu nesat cronici de film si de carte, muzici faine , strangely enough, si chiar dezbateri politice si sociale (ce face blogul din om!) ...si toate pe ritmurile melancolice si linistitoare ale lui Bebel Gilberto (a doua dulce descoperiere de azi). Ahhh ...ce buna poate fi uneori viata chiar si pe vremuri de criza si misoginism profesional...sau "profesionist" nici nu stiu cum e mai bine zis ;)!

discret dar concret

Ma chinui sa scriu...
Ma chinui sa storc cuvintele din buricele degetelor
Sa sorb inspiratia din pustiu
sa ies din nu-mai-stiu

Dar gandurile ma inunda
Degetele nu ma asculta
si par sa aiba piedici
Care nu lasa nimic sa patrunda

Asemenea boldurilor care nu pot sa intepe decat pe o singura parte
Asemenea anonimului care nu poate sa scrie decat o singura carte
Asemenea unui salt facut pe jumatate, cu un singur picior

As vrea sa ma cunosc intr-o zi
Dezvelita de personalitate, dezbracata de ego
Destramata de orgoliu
Oare ar mai ramane din mine?

Cat din mine sunt eu...
si cat mama...tata...ce am invatat la scoala
ce NU am invatat la scoala
Ce am invatat la scoala ca NU se face

Cati din noi suntem noi
Cati mai ramanem noi cand intervine un noi2
ne schimbam din cauza altora
sau nici nu ne cunoastem indeajuns...


Buricele degetelor incep sa-si revina
dar parca nu le mai simt
cand scriu...amortesc
ma descopar si ma inchid pentru lumea din jur

poate de aia mi-e asa frica sa scriu
Poate asa ma aflu
si nu mai vreau sa ma stiu.

Haide...sigur nu vrei sa ma cunosti?
daca as fi o excursie ti-as oferi prima zi gratuita...
Dupa aia ...daca mai vrei sa stai...treaba ta...
Pielea ta...cheltuiala ta

Noroc ca majoritatea celor pe care-i stiu
prefera doar super oferta din prima zi

Oare cand incep sa cost devin o cheltuiala fara rost?
E singura intrebare pe care nu mi-o pun
pentru ca cine ma cunoste bine a platit deja tot ce a avut
ca sa mai stea...

late bloomers

Primavara asta e timida. Se mai furiseaza din cand in cand de printre nori, facandu-si simtita prezenta fara insa a se descoperi complet privirilor si sufletelor urbane dintre betoane, insetate de caldura. In secret, o banuiesc de o schimbare la fata. Asemanatoare celei tacute prin care trec si eu momentan. Spun tacuta, nu pentru ca nu as face caz de problemele mele ca de obicei, ci pentru ca intreg organismul si constitutia mea psihica nu se mai opune schimbarilor pe care le aduce acest sezon.
Exista oameni care zac in potential si prefera sa-l tina depozitat, undeva acolo, ascuns de ochii lumii. Majoritatea celor fara un simt mai fin al observatiei ii vor subestima mai mereu pe acest gen de oameni. Sau vor considera ca nu au mare lucru de spus si le vor desemna un coltisor spre care ii vor trimite sa se holbeze in timp ce ei sunt pe cale sa se realizeze. Si acum vine partea misto... din coltisorul lor umbrit, acesti "timizi" ai societatii pot realiza multe...Nu-si vor intoarce fata de la zid, ci vor construi doar in jurul acestuia pana cand restul lumii va parea pusa la colt. Dar destul cu aberatiile si asteniile. Pana la urma fiecare cu viata lui...unii infloresc mai repede...altii mai tarziu...toti ramanem mandarini...doar ca unii sunt mai acrii si altii mai dulci. Depinde cum te expui la soare...I suppose.

under the influence

Pana la urma cum e...omul influenteaza natura sau natura pe om? Ar fi interesanta o dezbatere...but it's too late in the week...de luni incolo ;)

Hai la stup!

In sfarsit...am pus pe picioare blogul mestesugaresc prin care pot sa raspandesc prin alte case (in afara de cele ale prietenilor) fagureii care-mi "chinuie talentul" deseori. Preturile sunt, zic eu, rezonabile, avand in vedere ca lucrez uneori ore intregi pe ele...grafica blogului probabil ca va mai fi imbunatatita...precum si logistica (deocamdata e la nivelul...iti place ceva...imi scrii pe mail, ne intalnim in oras si ti-l voi da ;). Acestea fiind zise un La multi ani calduros pentru toate femeile din viata mea...fara numar ;).
Iata florile superbe de 8 martie in prima mea vaza de dimensiuni mai mari ;)

it's not easy to find good comedy

...but not impossible.

Timp de o saptamana si ceva am incercat sa gasim o comedie pura. Sunt ataaaat de satula de violenta si replicile ieftine ale filmelor de la televizor. De mesajele cretine care deseori n-au nicio legatura cu realitatea si de excesul de ketchup si scene cu mutilari inutile din filmele politisto-cremenale supranumite si crime-series.
Dupa incercari esuate cu Rachel getting married si The Visitor...filmele mai discret promovate la Oscar datorita nominalizarilor lui Anne Hathaway (la best female) si Richard Jenkins (best male) si dupa un film extrem de fucked up The year of the dog de la Diverta (pe care nu-mi vine sa cred ca am dat bani) am ajuns sa vad si eu in sfarsit o comedie...asa cu toate elementele pe care le consider eu esentiale sa fie acolo...umor finut si subtil mai ales de dialog, un scenariu pestrit, dar inteligent si actori atat de talentati incat personajuele desi noi, par vechi de cand lumea, jucate de ei. Don't get me wrong ...primele filme de care am vorbit sunt exceptionale, extrem de emotionate prin simplitatea mesajelor (nevoia de acceptare si integrare intr-o familie/nevoia de integrare intr-o comunitate si de acceptare legala intr-o societate in care esti deja integrat din toate celelalte puncte de vedere). La aceste 2 filme, si finalul este surprinzator (destul de neo-bisnuit pentru un film american).
Dar eu totusi vroiam sa vad o comedie care sa ma faca sa plec cu zambetul pe buze, nu cu un suras amar ...Asa ca raman la britanici si la umorul lor care ma coafeaza mai bine. Cred ca e un proces de maturizare: ajungi sa apreciezi un film britanic ...mai ales de comedie ...ca un vin bun. Cand esti mic bei must (consumi ceva dulceag, de esenta moale...cum ar veni un sitcom), apoi poate treci la un demi-dulce (ceva film american cu final in semi-tragic sau o intorsatura neasteptata de situatie), ca atunci cand atingi maturitatea poti sa apreciezi in-full savoarea unei comedii britanice. Scenariul nu e total imprevizibil mai ales gratie traducerii absolut ne-inspirate a numelui Easy Virtue prin Secrete din trecut(nu stiu de ce ma mai mir!?!? who hires these people????) . O traducere mai inspirata ar fi fost "Moravuri usoare" propusa si de Alex Leo Serban care atrage atentia asupra filmului fara sa-i dezvaluie din start intriga. Colin Firth e genial in putine cuvinte, Kirsten Scott Thomas e incredibil de nesuferita - cel mai urat rol al ei, jucat ataaat de frumos...iar Jessica Biel reuseste sa tina pasul...stangaci...but then again si personajul ei e destul de tanar, deci e o stangacie adecvata (poate chiar calculata...cine stie!). Overall vi-l recomand in orice zi a saptamanii, dar mai ales duminica ca sa va incepeti lunea frumos. Aveti destule motive sa plangeti sau sa va scoateti ochii unul altuia dupa aia ;)

mai sunt si altii care nu-mi impartasesc entuziasmul...sunt bineveniti...sunt un blog deschis la minte...dar repet...eu eram in a comedy kinda mood and this suited me just fain ;)

noi si noi aventuri...in lumea "modelingului"