tastatura - furnicar

Intr-o dimineata, am observat o furnica plimbandu-mi-se pe birou...Apoi inca una..apoi inca una. Le-am apasat usor cu degetul, convinsa doar pe jumatate sa le omor. Cred ca mai degraba le-am ametit si le-am azvarlit in haul care se intinde intre suprafata biroului meu si podea. Acuma, sincer, nu stiu nimic despre greutatea sau forta gravitationala a furnicilor...saltul fortat e posibil sa fi fost mortal...sau nu. Cert e ca dupa cateva minute o furnica se plimba din nou besmetica pe biroul meu, in preajma tastaturii.
Am sters biorul cu solutie de curatat, am eliminat toate sursele de hrana...N-am reusit sa le descurajez!
Le vad si acuma, in timp ce scriu, osciland in preajma tastaturii. Sa fie oare tastaura mea un furnicar....si sub fiecare tasta sa se ascunda un apartament de furnica. In acest caz, cred ca in afara lui tata, furnicile mele locatare sunt cele mai suparate ca eu sunt copywriter. Chiar le-o placea sa le tastez mereu in cap asa. Sau poate chiar o fi o forma de motivare pentru ele. Cred ca ele se simt incurajate ca undeva pe tot biroul asta al meu exista multa activitate...Si adevarul e ca atunci cand vine vorba de tastatura...si eu sunt foooarte harnica. Ma intreb oare furnicile care salasuiesc intastatura mea, stiu ce scriu eu pe mess? Sau cat am lucrat azi pentru serviciu? In cazul acesta cred ca trebuia sa le apas cu degetul un pic mai convinsa ;) Totusi cred ca am sa ma inteleg destul de bine cu acest furnici. Enter si space barl sunt sediile lor centrale, in rest cred ca fiecare tasta cu familia ei. De exemplu la apartamentul E sta o familie fericita de 4 furnici, 2 copii galagiosi, dar silitori la scoala si o mama ingrijoarata mereu de cina de seara ;)
Hai ca tre s-o sterg...pana maine imi las furnicile in hibernare..dar promit sa revin cu detalii si frimituri pentru confortul lor personal ;)

stick together

Sometimes I wish I had some Loctite to make the things in my life stick together that way!

oamenii buni si oamenii rai din noi!

Am cunoscut odata un om tare bun... Cum deosebesc eu oamenii tare buni de cei care-s doar buni sau mediocru de buni? E simplu! Omul tare bun este cel care ma face si pe mine sa vreau sa fiu mai buna decat mine. Ma face sa ma simt mica, dar intr-un mod placut...in sensul in care vad cat e de mare lumea prin ochii lui si parca mi se deschid si mie ochii mai bine, in sensul in care vreau sa cunosc cat mai mult sau multe lucruri bune din lume... Dar ce e cel mai bun la omul tare bun este ca ma face sa simt ca POT fi si eu mai buna!

Cam ca toate lucrurile tare bune, mi s-a parut prea bun sa fie adevarat, dar spre deosebire de alte dati cand incercam sa gasesc cusururi unor astfel de oameni tare buni... de data asta am continuat sa cred in el asa cum e...si in lumea mea mica am continuat sa sper ca ma voi putea largi. Stiti cum fiecare din noi avem un om bun si unul rau inauntru, cel bun care iese mereu afara cand iese soarele si cel rau sta ascuns si iese doar pe ploaie sau pe timp urat? Am invatat cu mult timp in urma ca mai exista un fel de om...chiar mai tare decat omul tare bun acela este 'marele om'. Marele om este cel care-l il face pe omul bun din el sa iasa chiar si atunci cand ploua sau e vreme urata. Eu incepeam sa vad in omul asta 'tare bun' un 'mare om'.
Din pacate povestea nu are un final prea fericit...deocamdata. Omul tare bun ma facea sa discut numai cu omul bun din mine si omul rau nu mai avea drept de apel decat in rare situatii cu vreme incredibil de rea! Insa...intr-o zi...asa...pe nepusa-masa...omul tare bun a scos omul rau din el chiar pe vreme insorita. M-am uitata afara, am verificat..era soare! Si totusi omul fusese rau...poate neintentionat...desi ca sa scoti omul rau din tine trebuie sa-l chemi ca el sta mai bine ascuns ...de aia nu prea cred eu in rautate accidentala sau fara intentie.
Multi dintre voi vor zice ca am uitat de omul sensibil...sau chiar de omul tare sensibil. Vreti sa stiti un secret? Eu nu cred in omul (tare) sensibil!!! Cred ca sensibilitatea omului sensibil este doar o scuza adusa in discutie de omul rau atunci cand vrea sa scape basma-curata!!! Omul sensibil este omul bun, care SIMTE cand este soare si vrea sa se bucure de el. Cand iti deschizi inima catre soare si intervine brusc un nor...nu e cumva normal sa te sensibilizezi? Ma rog

Revenind...Omul cel tare bun a continuat sa fie bun in ochii mei, ca pana la urma important este ca este OM deci e normal sa fie si rau uneori..dar ceva din felul sau de a fi ma pusese deja in garda. Nu am inceput sa caut cusururi pentru ca nici nu am avut timp, omul tare bun a fost la scrut timp, din nou, usor rautacios. Ma gandesc ca eforturile mele de a fi buna au fost prea mici, poate minuscule, poate invizibile. Dar ma gandesc ca omul tare bun e primul care stie ca si eu sunt OM si ca nu pot fi buna tot timpul. Lucrurile cu omul tare bun s-au agravat suprinzator pe zi ce trece...pana am ajuns la concluzia ca ori ploua prea des, ori nu exista oameni tare buni, ci doar ni-i inchipuim noi din dorinta de ne raporta la ceva.

Orice om pana la urma are dreptul sa nu agreeze felul de a fi al altui om. Ma gandesc ca asta nu e o rautate ci doar o realitate care trebuie acceptata. Adevaratul semn al unui om bun este comportamentul lui fata de acel om pe care-l nu-l inghite. Adica daca in relatia ta cu persoana respectiva exista mai multi nori decat cer senin... pe care din oamenii tai interiori alegi sa-i strigi la apel, sa se confrunte cu situatia? Odata ce s-a ales omul rau, de catre oricare dintre voi, tu sau el, relatia este mai mult de jumatate compromisa. Cu greu mai ajung cei doi oameni buni din voi sa se mai vada vreodata la fata.

Stii cand vii uneori senin la serviciu, cu omul bun leading the way...si pac tac..te intampina omul rau ferm pe pozitii dintr-un alt coleg? E f greu sa-ti mai mentii echilibrul din acel punct. De aia eu continui sa sper in omul tare bun, care se pastreaza TARE pe pozitii. Nu sunt de acord sa raspunzi cu bunatate la rautate, dar ai intotdeuna optiunea sa nu raspunzi. Indiferenta macina si distruge omul rau, si il trimite la loc in coltul sau intunecos.
Concluzia?
Nu cred ca exista....Saptamana asta fost soare! Astept sa vad...saptamana viitoare! Omul meu bun se atreneaza la greu in mine...a facut deja 30 de bazine ;)

Acest post este dedicat unei persoane pe care o cunosc, dar pe care sper ca nu o cunosc deloc bine...

The spirit that is...Michael!

Nu sunt prea fana a vorbariei sau murdariei mondene...insa nu pot sa nu recunosc ca moarte lui MJ m-a miscat. Intr-adevar parca a murit o data cu el si acea parte a copilariei mele cand ma chinuiam sa dibuiesc moonwalkul sau de ce MJ ii spunea faraoancei "do you remeber that time..on za phone:!?!?!". Ma rog trecand peste micile tehnicalitati care ma tin pe mine treaza noaptea, cred ca acest om era intr-adevar nefericit si cum ar fi putut sa fie fericit intr-o lume ca noastra. A abuzat, nu abuzat copii, a fost sau nu a fost abuzat si el la randul lui...mi se pare ca nu e deloc un mod de pune problema in pragul inmormantarii unui om (adica de ce sa-i mai tinem un proces cand faptul e consumat daca n-am stiut sa-l apreciem cum trebuie cat era in viata)...cert e ca a lasat ceva miraculos in urma...cert e ca a transformat un nume propriu comun si banal intr-un nume de superstar...cert e ca in loc sa prosalvim culturi care masacreaza balene pentru a-si pastra impresionanta lor identitate ancestrala...am putea sa construim noi traditii, noi identitati, noi legaturi adaptate sau menite sa ne pazeasca de felul inc are e construita lumea astazi...pentru ca... let's fucking face it...nimic nu mai e ce a fost sau poate mai bine si mai trist zis e ca...nimic nu mai e din ce a fost!
Dar iata ce se poate naste (sincer, mie imaginile astea mi-au trimis un fior pe sira spinarii):

Poate ca lectia nu e inca invatata, dar in mod sigur incepe macar sa fie predata ;). Iti multumim Michael!

umarul salvator

sau...put your shoulder over my head!

A fost o noapte lunga...de urmarit pisica si de tusit iritant si asurzitor...ce mai...nu una din cele mai reusite. Spre dimineata am vrut sa ma cuibaresc in pat langa tine, dar m-a lovit drept intre ochi o lumina matinala...superba in alte circumstante... deosebit de enervanta in cea de fata. Am vrut sa ma intorc pe partea cealalta ...dar tocmai atunci tu te-ai intors pe o parte, acoperind cu umarul tau complet unghiul ferestrei, umbrindu-mi existenta in cel mai placut mod cu putinta.
Uneori, parca cineva are grija de tine in momentele in care te astepti mai putin! Multumesc! :D

Killers stick with me!!!!

Wow!...Un cuvant pe care nu-l scot foarte des...dar asteptarea (mai ales cea in ploaie)...a meritat!!!
Aseara...la Best'Fest...in timpul concertului lui Patrice (care nu prea m-a impresionat intr-un mare fel...dealtfel) nu puteam decat sa observ miselitatea cu care un nor se insinua peste scena si spectatorii din Romexpo. Incepusem sa-mi musc unghiile de ciuda ca mai era inca o formatie inainte de dragii mei mormoni din Vegas (pe Flowers nu pot sa-l judec...asa un barbat merita share-uit clar!) si ploaia avea sa se dezlantuie din plin pan atunci. Gandit si facut! Dupa Patrice potopul!!! Ambele scene au inceput sa fie debarasate iar fanii, insetati si poate chiar mai inversunati dupa formatia lor, s-au refugiat sub corturi...sub mese...peste mese si oriunde vedeau cu ochiul numai acasa nu!
Si curcile plouate n-au iesit din improvizatele adaposturi decat la primele acorduri ale White Lies...peste vreo jumate de ora si mai bine...cand ploaia dadea semne ca vrea s-o lase mai moale. White Lies sunau f bine ...Interpolish asa, dar bine...si mi-a parut rau ca n-am putut sa le acord atentia cuvanita...dar venisem intr-un scop...ma incaltasem cu pantofi cu toc prima oara pe vara asta...intr-un scop...stateam invelita intr-o husa cat casa si imi curgea rimelul de la ochi (cu care rar ma dau!)...intr-un SCOP. Sa fiu acolo..prima daca se poate...in fata...sa-i vad...sa-i aud...sa zbier. Bineinteles ca ploaia a continuat sa se comporte miseleste...la jumatatea concertului cu White Lies a bagat iar la greu, cu refren din partea casei...dar lumea era neclintita din fata scenei paralele cu White Lies unde urmau sa apara EI.
Mai se dadea o proba de microfon de catre un bagator de seama pe scena Killers, mai vuia publicul de mama focului...spre nefericirea celor de la White Lies care au avut nenorocul sa performeze pe ploaie si inaintea 'ucigasilor in serie'.
Dupa lungi sfortari si pregatiri..deja nu-mi mai simteam picioarele...au aparut! Brandon ne-a intrebat din prima daca suntem HUMAN (probabil pentru ca ne-a vazut cum induram miselia vremii cracnind doar de bucurie)...Apoi ne-a zis ca in ciuda vremii "we can still have a good time!" and man oh man did we ever!!! Cateva piese dupa ultimul album...The world that we live in, This si your life...Loosing touch...dupa care...observ multimea cum ridica capul in aer...ma uit si eu...si vad un bat galbui invartindu-se undeva cu mult deasupra mea. ... "Eh ...e ok... bateristu a aruncat cu stickul...dar oricum I never catch anything" mi-am zis si m-am linistit, revenind cu ochii la scena. Cand deodata...PAC ...ma loveste ceva in cap...apoi imi pica in maini in pline strigate dezamagite ale multimii. Prost sa fii noroc sa ai frate!!! Nu stiam ce sa fac..sa urlu ca l-am prins sau sa stau cuminte sa nu mi-l smulga careva din mana...Am ales varianta 2...desi l-am inaltat putin sa bat ritmul cu el asa... in cinstea lu' Ronnie. Va dati seama ca din momentul ala eram usor drogata, very very high asa!
Au urmat cantece noi si vechi...sau foarte vechi cum a fost coverul dupa Shadowplay pe care m-am bucurat super mult ca l-au inclus pe lista...La For Reasons Unknown, Brandon ne-a marturist ca e un cantec despre mari iubiri care se aprind si se sting la fel de repede, dar pentru care inca simti nevoia sa lupti.... Au fost multe momente frumoase si de alte 5 drumstick-uri aruncate spre public...dar accidentul meu (ca nu pot sa-i zic pe de-a dreptul captura) a fost primul...si cel mai fericit!!! Lumini..articifii..proiectii...a fost un concert spectaculos cu un public entuzisat, dar civilizat. Ne-am bucurat impreuna...noi cei din public si ei cei veniti pentru prima oara la noi in tara sa descoperim atata energie si caldura. Au avut pregatit un bis super frumos si au inchis asa cum au deschis...modest...onest dar frumos din toate punctele de vedere. Nu prea am cuvinte si nici nu vreau sa le gasesc pentru a descrie acest concert. Inchei cu poze si filmulete (For Reasons Unknown a fost unul din cele mai frumoase momente ale serii, nefilmat de noi din apcate...restul vi le dam din casa ;)) care cred ca o sa ma adoarma mai frumos cel putin o saptamana in fiecare seara de acum incolo.

"They say the Nile used to run from East to West". Last night it ran right through Romania ..and it made history! :D