modificare adusa ultimului post

Acestia sunt my latest "update" to the house...2 great changes in my life...dupa care o sa urmeze the third...saptamana viitoare...(change of job). Tot de atunci sper sa incep sa scriu mai des in blog...si lucruri frumoase si entuziaste cu pofta de viata pe care o afisam mai des pe acest blog :D

o caut/ mi-o cam caut

Caut pisicuta Whiskas care nu este o simpla pisicuta tigrata, ci rasa Birtish Shorthair - Silver Tabby. Am impresia de asemenea ca "mi-o caut" pentru ca am auzit sume fabuloase vechiculate in jurul acestei pisici. Daca totusi cunoasteti pe cineva care poate sa mi-o dea...doar asa stiind ca voi avea o grija extraordinara de ea...si poate si pentru o suma modica...pentru a pipera tranzactia...let me know!
In pricipiu caut orice fel de pisici, doar sa fie cat de cat sanatoase ca nu vreau sa le plang imediat dupa ce ma obisnuiesc cu ele.
Mommy...um getting a kitty!

eu zic s-o bagam p'asta direct la Cannes

Azi de dimineata, la Metrou, mi-a atras atentia o anume ina...Nu...nu o persoana, ci o mega lucrare de promovare sau de "agatare" de personal calificat pentru Institutul National de Administratie. Lucrarea este atat de bine structurata...si isi transmite mesajul atat de eficient incat nu mai am prea multe cuvinte la adresa ei...m-a lasat fara!!!
Apreciez ca in schema evolutiei umane aceasta institutie se afla undeva pe inalte culmi...dar ce ne facem domnilor draga...cu schema evolutiei publicitare???

shiny asses for a greener Earth

vaze grabite

...ca e primavara si sunt multe flori de prins pe afara ;)

melodia zilei

si d'asta nu renunt eu inca la copilarie...

make a wish

... and "blow" out the light :D

uneori e atat de simplu...

...nu trebuie decat sa folosesti apa in mod eficient si inteligent...

miscari naturale studiate/exersate

Intotdeauna am avut o slabiciune pentru atleti...si atlete...pentru gesturile lor studiate prin care se pregatesc sa performeze...Ceea ce pentru ei e de fapt rutina...si sunt doar gesturi dinaintea unui exerciutiu ...pentru mine e fascinant! Cum isi tamponeaza o gimnasta palmele cu talc inainte de a se prinde de bara, cum isi dezmorteste incheieturile un inotator si isi ocupa pozitia corespunzatoare pentru a sari in bazin, cum isi pregateste un jucator de tenis mingea inainte de a servi, lovind-o de pamant de cateva ori. Miscarile acestea care marcheaza un debut spectaculos sau mai putin spectaculos...mi se par de-a dreptul captivante. In ochii oricui, in momentele acelea preliminare, atletul este un zeu pregatindu-se sa-si exercite puterea sa aparte asupra rasei umane. Momentul acela este Potentialul...este clipa de liniste inainte de furtuna...este energia latenta dinainte eruptiei unui vulcan.
Pun pariu ca exista o arta a descifrarii gesturilor lor - le poti citi nervozitatea sau incordarea dupa arcuirea sprancenelor sau le poti citi ambitia si determinarea dupa felul in care li se contracta muschii fetei sau ai gambelor.
Si eu ma aflu in fata unui astfel de moment...ma pregatesc pentru un nou debut...Am mai trecut prin momentul asta...deja parca devine un sport (poate chiar de performanta). Deja ma simt in pantofii unui sportiv ...acum tot ce-mi ramane de facut este sa ma afirm, sa-mi demonstrez potentialul, sa transform energia potentiala in energia cinetica. Ma pregatesc sa sar din nou in bazin si sa ating performanta in ape familiare.
... Si totusi ce frumos e doar sa te pregatesti, sa te crezi in stare, sa-ti pastrezi potentialul intact si sa te lansezi, folosindu-l exact in momentul oportun...

paradoxy

• how much sleep do I have to get before I can finally call myself "awake"?
• I am eating because I'm mad that my ass is too big
• I wanted the weekend but now that it's here I just want to sleep
• I wanted freedom but it comes with the price of everyone leaving you alone
• my life is full of paradox, yet I cannot find another example of it right now
  

vine vara

...si tre sa slabim si sa bem Sprite ca sa punem lucrurile in perspectiva

advertising socially

le restaurant

Nu ma declar un expert in ale gastronomiei...nici o super gurmanda...nici o bucatareasa desavarsita...I'm getting there...I'm learning stuff...and most of all...I like to experience!
De ceva timp ne tot "aprovizionam" pe seara cu o tarta sau un melc in foetaj frumos de la French Bakery de pe stradutza ceea cocheta colt cu Hotel Lido...Benjamin Franklin cred ca i se spune. Prima oara cand am mers acolo am comandat o ciocolata calda gandindu-ma ca poate zeFrench ii imita pe gli ITalians sau the other way around ...si o fac densa si aromata asa cum imi place mie. Mai bine de nu mi-au dat o posirca de cacao la vreo 100 de mii - me not happy! Italians are still IT when it comes to food!!!
Culmea e ca am re-venit in acel loc...am facut noi descoperiri...quich-urile sau tartele cu rosii caramelizate, cu vinete si spanac....senvisurile cu tot felul de ingrediente surpriza ...mmm...un deliciu...si patiseria e misto si unele prajituri sunt foarte fine! Ce mai! E dragut...quich-urile sunt servite pe loc cu salata ...si asta e dragut. Deci daca ai sa dai vreo 30-40 de lei intr-o seara poti linistit sa-i cheltui acolo si te alegi cu un meal light dar indestulator.
Nu aceeasi poveste e si cu marele LE French Joke d'resturant care s-a deschis mai nou pe Str. Episcopiei (langa La Mama ). Nu-mi fac un obicei de a retine adrese exacte de locatii..dar cazul acesta merita...pentru a ma asigura ca stiti ce sa evitati.
Amosfera draguta, destul de intima (avand in vedere cantitatea covarsitoare de oglinzi amplasate peste tot (mie una nu-mi place sa ma vad mancand...dar cine stie...nus' eu f. iesita asa de fel si poate nu stiu ce-i bun si frumos).
A inceput totul bine...scoruri destul de mari la beuturi...dar deh...si numai apa french tin sa mentionez...Vittel, Evian, Perrier...Un aperitiv (din partea casei -am crezut eu) - bagheta unt si pesto. Eu comand pui cu vin (uitai soiul...ca nici la vinuri nu's experta ..I am getting there, as I said), prietenul meu ceva implicand o friptura de porc cu polenta (mamaliga mai pe limbaj urban asheah) si o tarta cu cartofi si branza. La el in farfurie s-a mai intamplat ceva bun...la mine insa, mi-au dat lacrimile...la propriu ...de la cat de picant putea sa fie puiul acela!...(ma intreb totusi daca avea vin..n-ar fi trebuit sa simt putin si gustul vinului...ci nu doar al celui de sos de rosii iute?). Ma rog...Intre noi 2 asa (adica eu infruptandu-ma mai mult din farfuria lui) am mancat relativ bine...
Dar stai ca vine...desertul. Crepe cu mere caramelizate. 2 clatite cu ceva ce mi-a semanat mie a portocala pe tot parcursul consumului. Am mancat toata clatita sperand sa dau si de urma marului...crezand ca asa se face combinatia ala French (za french connection)...cu porto...dar ca si marul exista ascuns pe undeva.
La nota ne-am lamurit ca de fapt fusesem serviti doar clatite cu portocale carmaliezate (pentru ca asa scria).
"Probabil ca bucatarul nu mai avea mar!" - a fost explicatia nevinovata a ospatarului...urmata de..."Important e ca v-au placut!"....Daaaaa? Asta e important? Am zis eu ca mi-au placut? Sau daca eu sub renumele French trebuie automat sa-mi placa orice imi bagati pe gat si n-am comandat. Tot din nota observam un anume Couvert care probabil ca a constat in feliile de bagheta pe care noi le credeam cu admiratie ...gratis! Acestea fiind zise si incluse nu am mai gasit de cuviinta sa mai includem noi un mic bacsis. Am platit fix...dar in exactitatea noastra am omis, absolut fara intentie, 5 bani (5 mii de lei vechi). Am fost chemati de ospatar, in momentul in care ieseam pe usa- un moment penibil si jenant care putea fi evitatde altfel, de altfel ... probabil pentru tot restul lumii momentul respectiv a parut ca si cum nu ne-am fi achitata nota. Ospatarul ne-a atentionat de ne-atentia noastra iar noi l-am "recompensat cu 1 leu" pentru deosebita lui atentie.
"Stati sa ma duc sa va aduc restul!"
"Nu este nevoie"...am spus noi
"Va multumim FOARTE MULT!" a raspuns el ironic, aproape pufnind in ras.
Da! E alegerea mea cred... sa nu las bacsis intr-un loc in care nu sunt multumita de servicii! E alegerea mea sa nu mai calc in acel loc si tot alegerea mea e sa nu disconsider total mancarea frantuzeasca din cauza unui alt caz de adaptare tipic "romanjmangleala" a unui lucru bun dinafara. Totusi pana la urma cred ca French Bakery Restaurant, or whatever it's called, a reusit sa capteze o farama din adevaratul spirit frantuzesc...aroganta.

Acasa am mancat o noua bucatica de ciocolata ca sa scap de gustul amar...

patratindu-mi ciocolata

...Inca doua patratele si termin o ciocolata... Primola cu cereale...in 2 culori...

Oare de ce isi masoara oamenii viata in minute si secunde...?
Ca sa-mi dau eu seama cat timp pierd aiurea la servici, cufundata in cel mai pitit scaun din firma si in cea mai ascunsa si probabil banala-din-afara personalitate de aici. Nu tip, nu urlu, nu ma manifest, tin in mine, nu sunt cool, n-am super out-fituri cu ciorapei mov si pantofiori galbeni, nu stiu ce-i mai HOT designeri din targ, nu ma entuziasmez la un mail trimis in mass doar k aud voci la mansarda a unor oameni mai importanti decat mine care se entuziasmeaza la un mail trimis in mass. Nu-mi place sa NU fac nimic la serviciu pana la ora mesei...si nu-mi place sa mai astept pana la ora 3 ca sa incepem sa facem ceva. Dupa ora 3 incep sa-mi doresc din ce in ce mai mult sa ajung acasa...si numai la asta ma gandesc.

Citesc...am reinceput sa citesc...Blaga...frumos ii curg cuvintele pe foaie...as vrea sa am un citat inteligent din ce am citit aseara - "Mirabila samanta" - nu tin minte decat ca "suntem prund" in timp ce "aerul curge".

Citesc... citesc blogul unui om care se plimba prin tari straineze...festivaluri, petreceri mondene cu gay si pastile...Un om care pierde zile in cafenele... exact asa cum le-as pierde si eu acuma, lenevind de placere si imbatandu-se cu aroma unei cafele puternice...Un om cult...care cunoaste oameni care fac lucruri in viata...oameni care schimba mentalitati sau se intaresc in mentalitatile proprii...oameni care calatoresc peste tot...dar tot aici ajung...si ...drama vietii lor este ca poate din cauza asta...par tristi...Acest om imi pare trist...poate nu trist...dar blazat...un ciudat...frumos ciudat ce-l inconjoara dar ce-l apasa in acelasi timp, presiunea acelui lucru pe care nu poti sa-l vezi, sa-l atingi, dar il simti in tine...si nu-ti da pace...nelinistea, turbulentele, cautarea de sine in ochii altcuiva...ratacirea...

Oare de ce masuram timpul in clipe? De ce nu il masuram in ceva mai frumos...mai gustos...mai savuros...mai fermecator...Cum ar fi ...patratelele de ciocolata...De la prima la ultima muscatura e o cale atat de lunga dar urmatoarea patratica e mereu ceva la care sa te gandesti cu placere...urmatoarea patratica de ciocolata...la fel de buna ca prima..dar poate altfel..alt gust. alta aroma...mai acra...mai dulce...mai crocanta...ca viata...bucatica cu bucatica...

De ce trebuie sa ne indreptam spre ceva...ca sa pornim la drum? De ce ciocolata trebuie sa aiba doar 10 bucatele? De ce in loc sa ne hranim cu iluzii materiale care ne dau impresia ca putem sa contralm ceva, de ce nu ne hranim cu ciocolata care macar ne da o placere ce nu o putem controla. Stau...citesc...astept sa iasa soarele...ma hranesc cu iluzia unui alt loc, alt mod dar in acelasi timp ...cu perspectiva unuei alte vieti...in care sa fiu lasata sa-mi ascult muzica la casti de la Victoriei pana la Universitate fara sa ma intrerupa un pitic dement amenintand sa arunce intr-o frizerie cu o piatra...Visez la ziua cand soferul de troleu nu isi va mai trata pasagerii ca saci de cartofi...visez la ziua cand voi putea apela la toate serviciile publice ale unei societati civilizate si voi considera ca platesc prea putine taxe si impozite pentru cat de MULT beneficiiez. Visez la ziua cand balanta cantitatii se va inclina in favoarea calitatii si la ziua cand imi voi putea numi toti amicii prieteni ...
Si uite asa...mananc si ultimele doua bucatele de ciocolata...Primola e gata... Ce ne facem acum?

me talkling to my innerself or Tuesday morning rambiling

- hello, think today's gonna get better?
- even if it was getting there, you wouldn't know it...how could you?
- I resent that! I know a good thing when it happens!
-...maybe ...AFTER...it happens!

- moving on...
- how is it possible that you could feel so lonely in a building full of a 100 people?...all your colleagues...it seems
- you're really on my case today!!!
- I'm just trying to figure you out!
- Well...good luck in there...out here people have had no luck so far!

- So how about that huge dinner last night?!!!
- Yeah...that was something...good thing your stomach problems are controlling your head nowadays...otherwise you would have really pigged out!!!
- I wonder if I'm ever gonna be able to eat like I used to again...Enjoy life though food sometimes at least!
- Can't answer that honey...you'd have to ask someone a lil' more positive than me...someone like your boyfriend

- If you had a chance to escape...just go anywhere right now...where would you go?
- Home?
- That's so limited...is my inner self sooo limited?
-I guess I just thought of the place where I would prolly feel the most comfortable right now
- Tropical island still looks good...
-Yeah but I would need to have to get rid of something to get there...or is a trip to the beauty salon included in that offer ;)

- Gotta go now...have to start talking to other people
- If I didn't know you better..I'd start getting jealous
- :)