ce gust are dimineata ta?

Am inceput sa prind gustul diminetilor mele... Catodata nu mi-e foarte clar ...dar unele au un gust distinct, amar...amestecat cu gandurile unei zi de munca.
Altele au gustul drumului spre serviciu, al prafului uman din Gara de Nord...altele au gust de lene, altele au gust de somn, altele au gust crocant (insist pe ideea ca crocantimea e un gust...desi am avut certuri cu accounti pe tema asta) de paine prajita cu marmelada de portocale. Unele dimineti au propriile coordonate temporale. Unele dureaza pana la 3 dupa-amiaza...altele se termina brusc cand ma despart de tine in metrou... Unele au gust de ameteala si o usoara adiere a parfumului cu care am dansat sambata seara! Dimineti reci, dimineti fierbinti, dimineti pline de soare, dimineti pe care le detesti...dimineti care vrei sa nu se mai termine, dimineati care vrei sa nu inceapa.
Cel mai mult ma amuza proverbul ala strabun "cine se scoala de imineata...departe ajunge!". Adica mai exact...unde? Unde ajungi daca te te scoli cu noaptea in cap? Mai ales acuma iarna? Ajungi sa racesti de la cat e de frig...ajungi sa te impiedici ca nu e lumina destula afara sau in cel mai bun caz ajungi la serviciu (daca ai noroc sa nu prinzi traficul al mare)!!!
In week-end...oricat de devreme m-as scula...tot in pat ajung...
Deci luati diminetile ca atare ...puneti pe felia de paine o raza de soare..hraniti-va bine cu lumina si incepeti ziua in ritmul vostru...ca sa fie pe gustul vostru. ... Daca e un gust placut sa-mi povestiti si mie ;)

...si piesa de rezistenta!!!!

does it blow ur mind?

...or just burn your mouth! Hot Hot Hot!...The Cure would say ;)

pepsi cu gust de vodka

Pepsi's gone natural? PREcisely!!

Pepsi's gone original?? ABSOLUTE-ly

;)

back to nature

WWF ne-a pregatiti alte doua executii spectaculoase prin simplitatea lor si un mesaj pozitiv si proactiv...La mai mare!!!

perspectiva mea... inima!

Deseori ma banuie aceasta fraza "how you look will decide what you see" (de fapt un vers dintr-un cantec a lui A-ha). Oare chiar perspectiva e notiunea care ne domina existenta?!
Adica un lucru poate sa fie frumos sau urat...realitatea tinand doar din ce perspectiva o privesti. Exista si o realitate obiectiva? Exista un adevar absolut...sau e dat doar de opinia majoritatii? Daca o majoritate crede un lucru...ne raportam la ei? Exista un etalon?

Exista culori...sau doar nuante? Exista sunete ...sau doar tonuri? Exista miros ...sau doar arome?

Exista in sufletul meu atatea contradictii....de ce intr-o zi simt un lucru vis-a-vis de o anumita persona, un anumit eveniment etc...si in alta zi il percep cu totul altfel? Tine de dispozitia mea, de deschiderea de prejudecatile mele? Nu inteleg!
Am stat si m-am gandit mai bine si am realizat ca totusi exista cateva constante in viata mea... si aici am inceput sa-mi pun adevaratele intrebari existentiale. Singurii oameni pe care-i privesc la fel sau singurele lucruri care-mi plac, no-matter-what sunt cele pe cei sau cele pe care ii/le IUBESC.
Sa fie oare dragostea cea care iti ofera perspectiva absoluta? MAMA - iata o constanta! Oricat m-ar enerva cateodata sau oricat m-ar bucura...prezenta ei... e mereu aceeasi...unica...prima constanta din viata mea. pentru ca O IUBESC. Urmeaza TATA...rudele...prietenii (desi aici constanta produce cateva variabile) ...si un loc cu totul special acelei persoane care mi-a pus inelul pe deget!!! Toti sunt acei stalpi pe care ti-i infigi cu incredere in viata, stiind ca, si atunci cand tot restul e confuz, incetosat, frustrant, exista aceste constante care nu-ti vor insela realitatea.
Sa fie atunci sufletul adevarata cale spre cunoastere? Oare nu cunosti un om cu adevarat decat atunci cand il iubesti...adica atunci cand iti deschizi sufletul cu adevarat spre el. Nu cunoastem cu capul, ci cu inima? Eu, cel putin, tot ce am cunoscut cu capul m-a tradat intr-un moment sau altul. Asta inseamna ca sunt nebuna? Ce am cunoscut cu inima a fost un risc asumat dar macar un lucru pe care pot spune ca l-am perceput cu adevarat.
Dar nu se spune ca atunci cand iubesti pe cineva esti total subiectiv in privinta lui? Oare? Si cand esti obiectiv? Atunci cand iti pastrezi sufletul inchis si mintea limpede? Atunci il cunosti cel mai bine sau il cunosti doar la suprafata si il judeci pe baza unor prejudecati impuse de societate...?!!! ...hmmm... ciudat mod de a privi lucrurile....rationalul asta...
sunt multe de spus...dar cel putin sunt fericita ca am avut revelatia acestei perspective care pentru mine e de ajuns.
As vrea sa pot cunoaste toata lumea asa!...cu inima...

sa ne schitam o zi...perfecta!

Iata cu ce mi-am inceput eu dimineata!...sper ca si restul zilei sa mearga asa ca ...desenata!!!


...si cand ma gandesc ca eu beau doar Bucovina...si-s fericita k am si d'aia!

prea "copil" pentru lumea asta

Prea bun pentu un domeniu atat de crud...prea profesionist pentru o tara atat de primitiva...
L-am cunoscut intr-una din zilele cand am inteles de ce imi place publicitatea...
Astazi e una din zilele in care-mi dau seama de ce o urasc!

Dumneazau sa-l odihneasca si sa-i redea linistea si pacea pe care o merita!
Deja ne e dor...

break on through to my bitchy side!!!

Exista in Romania raritati si exceptii. In domeniul in care lucrez eu imi pare uneori ca numai raritati si exceptii exista. Dar inca nu mi-am dat seama bine daca bunul simt ma include sau ma exclude automat din aceasta categorie. Depinde cum privesti lucrurile.

Din vocabularul meu fac parte multe cuvinte...dar ...in mod straniu...prefer sa le folosesc pe cele de genul "ok", "bine", "vedem cum facem","poti sa faci si asa", " parearea mea este ca...". In timp ce multa lume cu care am onoarea sa lucrez prefera cuvinte mai tari de genul "nu", "asa nu fac", "asta nu-mi place", "asta nu!", "iti zic eu ca asa e mai bine!"

Nu inteleg de ce, intr-un domeniu atat de subiectiv, unele persoane nu au loc in capul lor creativ loc decat pentru o singura parere, o singura perspectiva, uneori chiar o singura culoare...

Nu ne aflam intr-o lumea a binelui si a raului, nu suntem in vestul salbatic cu pistolari razbunatori si raufacatori si seriful atotbun si stiutor. Nici macar in alb si negru nu lucram foarte des...Atunci de ce atata incapatanare sa existe un singur fel de a face lucrurile, o singura varianta, opinia unui singur om. De ce, daca ne adresam deseori unor mase largi de populatie, ...de ce nu strangem si din masa noastra mica de opinii si perspective diferite ceva ce place tuturor?

Sunt un copy idealist si naiv...stiu! Dar sunt copy de 3 ani si mai bine de zile...si cred ca e timpul sa-mi asum statutul. Daca in lumea lor nu exista decat o singura opinie... in lumea mea exista mai multe! Eu fac loc pentru tot ce e al lor....totul pana la intoleranta si nesimtire... atunci cand incep sa detectez aroma unor astfel de idei si capul meu incepe sa devina oarecum ingust. Am incercat calea umila si politicoasa, dar se pare ca nu e o lume care sa fie receptiva la astfel de mesaje.
Ne aflam intr-o mare arena cu animale salbatice care trebuie imblanzite prin cuvinte si felul in care stii sa te impui. Eram de parere mai demult, ca lumea poate fi imblanzita prin magnitudinea si maretia unei idei. Dar nu e adevarat! Totul sta in prezentare...in felul in care iti scoti idee in lume, o faci cunoscuta si felul in care te tii cu dintii de ea si marai amenintator aratandu-ti coltii de fiecare data cand cineva se apropie de ea cu intentii dubioase. Devii atat de protectiv si precaut cu ideea ta incat o tii ca pe o halca de carne in gura si uiti sa-i dai drumul macar pentru a lasa restul lumii sa o priveasca sa inteleaga despre ce o vorba.
E trist ca ne comportam asa, ca ne lasam bantuiti de propriile orgolii si complexe, intr-o lume a diversitatii, care ne ofera atat de mult si atatea satisfactii. Ideile se nasc, mor sau sunt purtate mai departe, dar integritatea este o idee din ce in ce mai expirata. Eu sunt de parere ca integritatea face orice idee sa stea in picioare, din toate unghiurile din care e privita.
Haideti sa incercam...ca un prim exerciu....Nici eu nu comunic bine ...nici voi nu stiti sa ascultati corect...
Un pas...nu e mult...Scoate-ti macar un dop din ureche si asculta ideea mea spusa cu juma' de gura...Pana ni se vor deschide toate orificiile corespunzatore pentru receptie...mai e...dar sa facem un prim pas...vrei? Eu nu-mi arat coltii...si tu nu-ti arati bata...ce ar fi?
Tu cum vezi lumea?
Vinovata pana isi demostreaza inocenta sau inocenta pana calca stramb. Abia astepti sa calce putin stramb..huh? Sa ti se confirme teoria!

Err...what's up ...dentist?

Daca parintii nostri primesu astfel de suzete, am fi fost scutiti de muuulte aparate dentare!

doggie style

doggie style

Happy travelling feet

Am facut un banner cu pinguini...mi l-au lasat pe unul cu buza umflata si simt nevoia sa fac un banner sequel in care sa-l inveselesc si pe el cumva. Pana una alta u can get the whole story here

stare prelungita de week-end!

Uneori week-endul vine asa ca o prelungire inutila a restului saptamanii...alteori vine ca o salvare! S-au facut si reclame pe seama lui si ode pe seama lui...Eu as vrea ca in fiecare week-end sa evadez...undeva departe..undeva unde sa fie mereu soare...Taramul insorit e prima conditie...necesara dar nu suficienta. In alt doilea rand imi propun ca in fiecare week-end sa-mi hranesc inima. Daca in timpul sapatamanii imi hranesc mai mult mintea...si ma stradui pe cat se poate sa nu-mi deschid sufletul si sa trec prin viata (profesionala macar) cat se poate de indiferenta ...in timpul acestui final de indiferenta...vreau sa SIMT! Pentru ca mi-l pot organiza in termenii mei, week-endul poate sa fie controlat, manipulat in sensul meu de gandire. Si atunci vreau sa invat, sa absorb, sa-mid eschid porii doar catre acele surse de informatie care ma intereseaza... Vreau sa aflu despre oameni mari care ne-au marcat existenta...pentru ca asta visez si eu sa fac: sa las in urma "one great thing" (cum spunea robotul din Johnny Walker) care sa ne marcheze existanta asta in care ma chinui, in rest, sa vand baloane de sapun fabricantilor de jucarii si detergenti celor mai curate haine din lume. Vreau sa stiu ca totul a avut un sens...chiar daca e doar o samanta de ceva...chiar daca nici macar n-o sa incolteasca..vreau sa stiu ca e acolo...sub pamant undeva... ca o idee de-a mea, nebrifata, pura, necenzurata... s-a lansat si traieste acolo undeva...si poate chiar va prinde aripi candva.
Prietenul meu imi spune ca la mine week-endurile sunt calculate! Suna stupid si rece dar intr-un fel asa e! Vreau sa incapa cat mai mult in ele , vreau sa absorb tot ce se poate absorbi, sa ma simt cat de libera ma pot simti in coordonatele pe care mi le creez singura. E timpul meu, pe care nu mai vreau sa-l dau nimanui decat mie si lui...si atat.
Din pacate nu ma prea tin de plan. Imi acord timpul familei si de multe ori si serviciului...pentru ca, orice as face, nu pot sa practic 5 zile de indiferenta si doar 2 de sensibilitate. Si pana la urma, oricat m-as stradui eu, cele mai frumoase momente din viata sunt tot cele neprogramate.
Pentru ca soarele iese cam cum vrea el...si luna nu e niciodata pe atat de plina pe cat o credem. Dar incep sa ma specilizez si la calcule de weekend...astfel incat am idei cat mai placute care dau rod...
Ma simt ca un curator de muzeu...ma simt ca o galerie. E vreo crima in faptul ca vreau sa-mi umplu peretii cu cele mai frumoase tablouri?

Going to the distance

Reality is complex. To understand it, you have to keep some distance.
La Diaria. The independent newspaper.

From Corporacion JWT, Montevideo.


Cat de adevarat!...Eu as cumpara acum acest ziar...doar ca trebuie sa ma mut din tara (lucru care oricum nu m-ar deranja teribil).

strutul still lives!

Si cand imi credeam corabiile mai inecate si perpectivele de copy din ce in ce mai sumbre...Alina si strutul ma saluta la fel de joviali si plini de energie ca acum 3 ani! I must have done something right daca de 3 ani si mai bine GSK-ul imi da spotul la TV...ar fi putut sa faca altul...dar se pare ca inca le place al meu. Cu toate ca stagnez rau la capitolul spoturi lately...si mi se pare ca stagnez cu totul pe plan profesional...inca am incredere...de fapt stiu ca un nou strut...mai bun si mai funny...zace in mine...Astept agentia care sa-i scoata odata capul din nisip!!!
Pentru cei care inca nu-l stiu...Enjoy!

romanul s-a nascut ţaţă

Romania...always surprising...parca asa suna sloganul nu? Nimeni nu a mentionat insa natura surprizei... Placuta? Neplacuta?... eu tind sa votez cu varianta nr 2.
Exista la noi, in tara asta sfanta si binecuvantata (folosesc al doilea cuvant multumindu-i celui care ne priveste de sus ca ne-a lasat inca tara libera si n-a dat americanu' sau arabu' cu tunu' in noi sa ne cucereasca in prostie si sa ne fac sclavi)'. Ma rog...trecand peste filozofiile si preocuparile mele marunte...ajungem la preocuparile oamenilor importanti din tara asta...a alora cu reputatie si ïmagine frate. Nu stiu daca stiati...dar in Romania exista vedete...daaaa...personalitati si idoli...dar cel mai des..."vedete"...la statutul asta nu numai ca aspiram cu to(n)tii...dar il practicam...ne trainuim zilnic...doar, doar ne-o lovi atentia intr-o zi!

Iata cum se face ca o lume intreaga o asculta pe Zana- Andreea Balena- facand acuzatii la TVeu pe seama unui biet copil - vai mama si tata lui! Si apoi cum..vai...Miheala Atleta..sare la defensiva...ca e nu...si n-a...si ea ea! Manca-v-as pe voi de frumoase si destepte...cand ati invatat voi silitor la scoala colo...ati auzit vreodata zicala "Al destept cedeaza!"?. Eu n-as crede! Mihaelo, mama,...daca ea e absurda...tu nu poti sa dai o declaratie scrisa undeva... asa... de gura presei si sa taci?...tre sa faci si TU scandal...tre sa mai dai cerneala ziaristilor astora si-asa-deja- plicitisiti- de-voi-doua?
Mai trist este ca fenomenul se propaga...nu e izolat...Nu exista om in tara asta care sa treaca elegant peste ceva ce nu-l priveste sau e sub nivelul lui. Cand e vorba de sarit in ajutorul unui om sarman, unei femei jefuite, unui animal lovit sau schingiuit, toti ne intoarcem cu spatele. Nu e al nostru, nu sunt banii nostri, nu e treaba noastra, nu avem ce face!!!Exista lipsa de initiativa in tara asta mai mare ca maldarele de gunoaie de pe autostrada sau de pe drumurile de tara. Dar cand e vorba de un atac la persoana...oooo...oooo nu...atunci ripostam mancatsh! Bagam tot ce avem...cu argumente, cu fumuri, cu fitze, cu pile, cu relatii, cu informatii, cu tot arsenalul de injurii si mizerii pe care le tinem pregatite sub covor.
Aseara am fost la AdBreak... o alta manifestatie de cult. Nu-mi dau seama exact de unde ma ustura ochii...de la fumul de tigara provenit din gurile publicitarilor stresati...sau de la fumurile publicitarilor PUNCT!
Mai rau e...ca la un nivel...mult mai scazut ca importanta decat scandalul MIha-Zana...dar mult mai important decat razboiul din Iran sau stratul de Ozon...la AdBreak au avut loc ...iar...dezbateri...riposte si conflicte! Naumovici a aruncat cu noroi in festivalul care l-a premiat ani la rand...iar McCann-ul a ripostat ca practic e un ofticos. Doamneee si asa se intampla de fiecare data...participam...luam nu luam..ne dam cu ele incap...ne improscam cu noroi...ne facem unii pe altii de cacat...si pentru ce? Pentru ce stimati Domni? Pentru ce nu putem sa stam linistiti acasa cu un film bun si trebuie sa impuscam in public si sa ne umplem de sange. In definitiv nu e important ca a castigat Romania...in definitiv nu e important ca a castigat un copil o sansa la viata?
Ce e important pentru persoanele importante...reputatia, orgoliul, imaginea...depaseasete ceva in gandire lor PROPRIA PERSOANA? Ma intreb cum o fi sa traiesti atat de mandru si multumit cu tine, atat de IN tine ca uiti ce inseamna sa fii IN public...
De ce nu putem nicodata sa avem o victorie fara sa masuram sangele care s-a varsat pentru ea. Stiu ca lumea ar fi un loc muuult mai plictisitor daca toti oamenii ar fi civiliati sau maturi...dar unii chiar au potential in acest sens...pe bune...vreti sa incercati sa-l folositi? Cate un pic in fiecare zi..va promit eu ca nu se epuizeaza...