joi - o zi cu multe FIBRE

Fibrilez...in asteptarea unei programari importante si scriu un articol despre fibre ;)
Fiber Fiber on the wall...who's the healthiest of them all?

pain=reality

The pain sinks in...so hard...cuts through like a knife...and as much as I try not to let it sink in...it gets itself a comfortable spot right in between my 2nd and 3rd rib...Sometimes it stops around the neck...that's as far as it goes...it strangles me...makes it hard for me to breathe!
I am struck with so much pain all of a sudden...I just don't know how to handle it...by the time it will all be over...I don't think I'll have any tears left...any sadness! I am already in mourning, yet no one has died! No real-life human being anyway! A part of me died though...one that used to keep away from pain before...my childhood...the part that was always hopefull...was never afraid to dream...wasn't afraid to take chances!
I'm sitting at the edge of a cliff...I have four pairs of eyes...the ones in my back are wide open...they can see the world...the world behind me...they can see the world for what it truly is...they're staring in amazement and horror....yet they can't be closed! I have a pair of eyes in front... my mind's eyes...they always used to look towards the future...they used to dream...they used to stay wide open as they uncovered the wonderful, joyfull, colorfull sides of me...some that were better hidden... some that I knew of all along. I can't escape inside my mind anymore..reality is too thick..too heavy...too in my face
My mind's eyes are closed...there's nothing to see inside of me...anymore...

"I focus on the pain...the only thing that's real!"

You could be happy...

You could be happy if...
You rembered to walk thorough that dark
If you stopped to take a mental picture of your heart
If you spoke when you wanted to shut up
If you reminded me of someone else
If you kept that promise you made to your other self
If you dusted yourself up from that shelf

If you didn't let them hold you back
If you turned your back
If you came back
If you took back all you lost
If you stopped me from futher writing in this post...

If you could be happy...I'd know
And I do :D

Times are changing...

...and so is the weather :(

Sliders

Am o zi ciudata...simt amenintarea unei recidivari...dar incerc sa o ignor...
Am inceput sa-mi numar zilele si sa le cataloghez dupa vise, in retrospectiva...Ieri am visat rochii pentru ca ieri seara am probat rochii pentru o nunta intr-un magazin magic in care de fiecare data cand ma duc ma simt ca un fulg care pluteste...Sambata seara am visat mobila...pentru ca sambata am fost la Ikea...
Nunti, mobila, tzoale, boli...ufff...something tells me I'm not in Kansas anymore....si ca cineva m-a impins, aproape impotriva voinetei mele, in lumea adultilor...in lumea ratelor, intretinerilor, consumului de gaze si de nervi...facturilor de mobil...cumparaturilor de week-end de la hypermarket...doctoriilor si a doctorilor...sheesh!!! Alaltieri am cumparat paine, pentru ca stiam ca nu o sa mai avem a doua zi dimineata! Eu si painea...inainte nici nu mancam paine...acuma ma ingrijesc sa fie pe masa in fiecare zi...Ma ingrozesc si de cum vorbesc...aproape matur, cu responsabilitate si seriozitate!
Noroc ca exista inca o lume unde oamenii au timp sa fie cum vrea...Citeam ieri la o prietena in blog ca nu mai gaseste oameni care vor sa se joace cu ea...ca nimeni nu mai are vreo idee de un joc original...Dar oare ce facem noi aici?...Nu ne jucam de-a lumi paralele...? Nu ne extragem putin din coordonatele noastre zilnice sa incercam sa ne reorganizam in jurul unui altfel de concept? Limitati fiind doar de cuvinte, nu recream un univers? Nu ne "descriem" asa cum am vrea sa fim vazuti?...nu ne lasam prada sentimentelor sau furati de peisaje mentale?...nu ne lasam loc de comentarii pentru ca oricine sa poata intra in jocul pe care-l initiem in fiecare post!
Sigur unii (precum tagma jurnalistilor sau wanna be jurnalistilor care se dau jurnalisti in bloguri) ar spune ca ei discuta chestiuni serioase in blog. Da, poti sa discuti despre ce vrei...serioase sau nu...important e ca esti citit si lumea citeste despre ce vrei TU...deci ti-au intrat in joc...fie el serios sau nu... au patruns in dimensiunea ta...
Azi de dimineatza...am realizat ca, desi n-am nimic de facut, nu am timp sa citesc toate blogurile care-mi plac. Ma simt ca in porcaria aia de serial "Sliders", SF-ul din care doar titlul imi place si uneori o povestioara ici colo cand se mai scapa vre-un scenarist!
Sunt atat de multe si atat de captivante uneori...Ma intreb...Oare n-are timp cineva sa faca revista blogurilor cu linkuri frumusel...sa ma lamuresc mai bine ce si cum in ziua respectiva, ce e ok sa vizitez?
E frumos sa stai dimineata si sa rasfoiesti suflete in loc de ziare, suflete care isi astern virtual pasurile, chemarile, visurile sau realizarile. Sa alunec usor dintr-o lume virtuala in alta, unele de abia configurate, altele cu o personalitate coplesitoare. Oare chiar ar putea cineva sa ne faca un rezumat al acestui fenomen? Oare chiar exista esente la care poti sa reduci toate entitatile care populeaza blogosfera? Oare chiar exista, la fel ca in serial, dimensiunea numita HOME, unde toate aceste entitati se reunesc?
E clar! Am o zi foarte ciudata azi...si o continui mai confuza decat am inceput-o!
But thanks for sliding by anyway ;)

DO NOT DISTURB !

Si iata-ma la inceputul unei noi saptamani. Spun inceputul, pentru ca desi e marti, ieri am hibernat mai mult de jumate de zi in bratele patului personal cu o durere de spate, fara sa mai mentionez alte mici inconveninete.
E cel putin ciudat sa stai pe loc in timp ce lumea din jurul tau se invarte haotic si necontrolat. Miscarea lor imi da o puternica senzatie de ameteala...stagnarea mea imi da o usoara senzatie de deja-vu. De parca undeva, intr-una din primele mele vieti anterioare, ritmul meu biologic era altul, pulsam in armonie si imi dominam lumea interioara si exterioara printr-o liniste si pace sufleteasca nemarginita.

Reinviau astfel de imagini neclare, dar puternice prin senzatie, ieri, cand stateam si priveam tavanul camerei mele minute in sir, perfect multumita de confortul pe care mi-l oferea perna si de momentul acela tacut si simplu. Nu simteam nevoia sa vorbesc, sa scriu, sa citesc, sa ma uit la televizor...ci doar sa stau...tampa...inchisa...izolata...lasata de toti in pace.

In ultimul timp cred ca mi-am dorit atat de mult sa fiu lasata in pace de lumea din jur, ca au inteles mesajul exact cei de la care vroiam mai multa atentie...respectiv doctorii. Ce e de facut cand de 6 luni de zile ma plimb pe la "diversi" specialisti...care-mi dau diagnosticuri din ochi, fara analize, fara sa caute sa cerceteze ce mi se intampla? Am devenit atat de auto-constieta la miscarile si suntele propriului meu corp, ca mi l-am transformat intr-un mini-univers in care m-a trasferat momentan aproape complet. Il studiez atent ca un politist undecover pentru a observa, schimbari, revolte, ce-i face bine...ce-i dauneaza...cineva trebuie sa se ocupe si de el...Imi pun singura diagosticuri, imi prevad viitoare stari...sunt cu totul acaparata de ceea ce i se intampla corpului meu. Nu nu sunt mai narcisista decat persoana de langa mine din troleu sau de la coada la banca...dar sunt grijuluie cu mine...in lipsa oricarei alte persoane mai calificate sa-mi poarte de grija. Simt ca enervez lumea cu problemele mele asa ca trebuie sa stau retrasa...sa-mi vad de treaba si mai ales...sa nu deranjez doctorii...Ei trebuie sa stea linistiti in scaunele lor sub care zac mormane de spagi... sa se adune, sa contemple florile de afara...astfel incat sa fie cu adevarat pregatiti pentru momentul cand chiar vor putea face un bine umanitatii. Momentul ala inca nu a sosit...se pare...

"Doar sunt o doamna ...nu?"

Sunt albina deci imi place mierea. Logic nu? Sufar cand nu o am la indemana tot timpul. Iata o intamplare incredibila de azi, cand am vrut sa ma reunesc cu ce mi-e drag.
In cautarea unui borcan special de miere pe care sa-l pot lua cu mine la serviciu, am intrat intr-un magazin apicol clasic in apropierea parcului Ioanid - model vechi, cu o perdea de margele in loc de usa de intrare si o placuta ruginita pe care statea scris un nume predestinat: "Albina" (...au uitat un "utza" si au trecut un "r"...dar treaca de la mine...nu exista limbajul electronic pe vremea cand Nicu era la putere si albinele erau mai harnice si neintiate in ale Internetului).

"N-am decat miere, doamna", imi spune vanzatorul incaruntit, cu sprancene stufoase, dar o expresie prietenoasa a fetei.
"DOH" ma gandesc eu..."nici nu-mi imaginam sa aveti altceva!"

Intru, cu o usoara teama si observ un cartonas inscriptionat "INCHIS" pe treptele din fata usii pe care le mai aveam de urcat pana a ajunge la borcanele cu miere.
"E inchis?" intreb eu mirata...
"Pei vroiam sa plec de fapt"...imi raspunde domnul sprancenat, usor incurcat.
Ciudat, gandesc, cum o sa pleci cand e de abia 10 dimineata?
"Ce fel de miere cautati?" continua totusi vanzatorul, vazandu-ma ajunsa in fata borcanelor.
"Nu ma pricep! Caut miere intr-un borcan mai mic asa"...raspund eu scurt, clar si la obiect, cu maxima precizie.

Vanzatorul ia doua borcanele de pe raft si incepe sa-mi explice:
"Avem miere poliflora, deosebit de gustoasa si una din lemn de pin pentru dureri de gat si alte afectiuni!"
Le tinea in mana, acoperind intamplator pretul care ma preocupa pe mine cel mai mult, de fapt. Aveam o vaga banuiala ca in portofelul meu erau bani prea putin in dimineata aia pentru orice borcan de miere de acolo.
Vazand ca imi rotesc gatul intr-un mod ciudat dupa pret, vanzatorul mi-l comunica direct:" Sunt 100 de mii fiecare" (lei vechi bineinteles...sau nu ne-am lamurit inca asupra locatiei?)
Intre timp, reusisem si eu sa intrezaresc vreo 3 cifre printre degetele sale: "140" am citit pe unul din borcane. Parca anticipandu-mi nelamurirea vanzatorul exclama:
"Ele sunt de fapt mai scumpe, dar pentru ca sunteti primul client..."
"N-as putea sa fiu asa si maine...?" o trantai eu de-a dreptul, din topor "...nu de alta dar ma tem ca nu am destui bani la mine acum!"
O explozie de ras sanatos urma instant...Omul acela rase atat de tare si natural incat a reusit sa-mi seteze buna dispozitie pentru intreaga zi.
"Lasati ca ma intorc maine cu banii", am continuat dupa ce partida de ras zgomotos dadea semne ca se apropie de sfarsit...
"Sigur ca da, domnisoara...dar pana atunci luati asta cu dumneavoastra..." si imi tranti elegant borcanul cu miere in mana.
Un usor soc...ca un impuls electric la limita intre placut si cutremurator...
"Sunteti sigur?"
"Dar sigur ca da...doar suneti o doamna...nu?"
"Da"...veni un raspuns sfios, aproape in soapta din partea mea."Deci va gasesc aici, maine la aceeasi ora, sa va dau banii...da?"
"Desigur"
Am plecat cu borcanul intr-o mana si umbrela in cealalta, pastrand un ranjet imens pe fata si razand la fiecare pas in ciuda vremii de afara. NU credeam ca se mai fabrica oameni ca dansul, in orasul asta plictisit, ponosit si obosit.
Uitandu-ma la cerul inorat de afara si pastrand un pas voios printre baltoacele de abia formate, nu puteam decat sa-mi zic " Ce zi frumoasa!"

photo courtesy of zeeny

things to make ur day better

Am citit zilele trecute, pe un blog, un manual de auto-tortura...f reusit de altfel...felicitari inca o data autoarei...si m-am hotarat ca as putea scrie si eu unul dar pentru bine-dispunere ca la auto-tortura am promovat toti demult clasele primare...la optimism si buna-dispozitie ramanem zilnic repetenti (unii dintre noi). So here goes:

• Cand mergi pe strada, incerca sa privesti cat mai mult in sus (cu riscul de a lua din plin cateva hartoape sau stalpi, numai astfel poti evita griul deprimat al Bucureshtiului. Ma vezi si o bucata albastra de cer si o bucata minutios lucrata de arhitectura veche, o bucata de verdeata sau un balcon ruginit in stil parizian)
• Cand mergi la servici, ocoleshte strazile principale, cauta cat mai multe stradute intortocheate, alea dau farmec Bucurestiului
• Cand mergi cu mijloacele de transport in comun, fa-ti rost de "dopuri muzicale"...adika orice poti baga in urechi care sa produca un sunet destul de puternic sa acopere tignalul babelor enervante din troleu. Ba mai mult... da dispozitivul care regleaza dopurile la maxim si ocupa relaxat locul unei babe cicalitoare...apoi priveshte-o sfidator cu un zambet larg pe fata in timp ce ea iti reprosheaza lipsa de bun simt si intzelegere pentru varsta a treia. O intzelegi..cum sa nu..intzelegi k daca nu i-ai fi ocupat tu locul...n-ar mai fi avut si ea ocazia sa se descarce nervos in public sau sa-si spuna povestea vietii. Oricum tu nu auzi ce zice...vezi sa te tina bateriile macar pana cobori din troleu!
• Nu te intrista cand lucrurile nu se intampla cum vrei tu...din vasta mea experintza de viata ;)...am invatzat ca atunci cand nu primeshti ce vrei poate sa fie pentru nu vrei ce trebuie. Aceasta entitate pe care o numin Dumnezeu este un tip cu foarte mult bun simt, intuitie, simt al umorului si da dovada de o ironie dezarmanta. El iti da ce vrei atunci cand te astepti mai putin si ce nu vrei atunci cand te astepti numai la necazuri. Adica totul porneste din capul tau...si tine de cum pornesti tu la drum...inarmat cu buna-dispozitie sau cu draci...dc eshti bine-dispus eshti omu LUi in ziua aia...daca ai draci...stii pe mana cui vei ajunge...nuh?
• Ca o continuare la cele spuse mai sus..."Sometimes not getting what you want, is a blessing in disguise"
• Daca n-ai dinti urati si ingalbeniti, zambeste cat mai des...raspandeshti o energie poztiva in jur...in care ai sa incepi sa crezi si tu mai devreme sau mai tarziu
• Zambeste...fie el si un zambet tamp...si fara motiv..cele mai mishto chestii din lume se inampla fara motiv...cine stie ce se poate nashte si din zambetul tau
• Nu privi lucrurile dintr-o singura perspectiva...Analizeaza-le de pe toate fetele...ai mai multe sanse sa gasheshti si "the bright side" asa
• Daca nu-ti reuseshte ceva din prima gandeste-te ca ti-ai pastrat potentialul pentru a doua incercare . "The great thing about potential is that it's always there". :D
• Daca te doare ceva, du-te la doctor...e simplu...Nu te gandi ca e greu si ca n-ai timp...E ciudat ce de timp isi face boala pentru tine...mai incolo cand se agraveaza.
• Daca te doare sufletul...rasfatza-te!!! Cu bani...da normal...ca astia sunt la indemana...cheltuieshte-i pana la ultimul...pentru ca stiu ca vrei sa si suferi putin dupa aia...cand eshti lefter...dar nu te gandi la asta aku. Daca chiar n-ai bani..rasfatza-te cu tot ce poti sa obtii gratis...soare..o plimbare...o melodie faina...o carte mishto..o telenovela (nu tre sa spui la nimeni...) (e f distractiva... te capteaza...iti ia mintea de la ale tale...daca nu te capteaza te distreaza prostia omeneasca)
• Daca suferi ca n-ai bani, treci prin cele mai scumpe magazine si probeaza-te cu tot ce-ti place...Nu! Nu iti vei face sange rau....Iti faci ambitia...Iti faci viitoarea lista de cumparaturi...and best of all...le faci in ciuda vanzatoarelor alora stupide si snoabe...freaca-le pana nu mai stiu de ele!!!
• Ar mai fi...dar mai am si altceva de facut azi...revin..pe masura ce mai aflu si eu...ce si cum