things to make ur day better

Am citit zilele trecute, pe un blog, un manual de auto-tortura...f reusit de altfel...felicitari inca o data autoarei...si m-am hotarat ca as putea scrie si eu unul dar pentru bine-dispunere ca la auto-tortura am promovat toti demult clasele primare...la optimism si buna-dispozitie ramanem zilnic repetenti (unii dintre noi). So here goes:

• Cand mergi pe strada, incerca sa privesti cat mai mult in sus (cu riscul de a lua din plin cateva hartoape sau stalpi, numai astfel poti evita griul deprimat al Bucureshtiului. Ma vezi si o bucata albastra de cer si o bucata minutios lucrata de arhitectura veche, o bucata de verdeata sau un balcon ruginit in stil parizian)
• Cand mergi la servici, ocoleshte strazile principale, cauta cat mai multe stradute intortocheate, alea dau farmec Bucurestiului
• Cand mergi cu mijloacele de transport in comun, fa-ti rost de "dopuri muzicale"...adika orice poti baga in urechi care sa produca un sunet destul de puternic sa acopere tignalul babelor enervante din troleu. Ba mai mult... da dispozitivul care regleaza dopurile la maxim si ocupa relaxat locul unei babe cicalitoare...apoi priveshte-o sfidator cu un zambet larg pe fata in timp ce ea iti reprosheaza lipsa de bun simt si intzelegere pentru varsta a treia. O intzelegi..cum sa nu..intzelegi k daca nu i-ai fi ocupat tu locul...n-ar mai fi avut si ea ocazia sa se descarce nervos in public sau sa-si spuna povestea vietii. Oricum tu nu auzi ce zice...vezi sa te tina bateriile macar pana cobori din troleu!
• Nu te intrista cand lucrurile nu se intampla cum vrei tu...din vasta mea experintza de viata ;)...am invatzat ca atunci cand nu primeshti ce vrei poate sa fie pentru nu vrei ce trebuie. Aceasta entitate pe care o numin Dumnezeu este un tip cu foarte mult bun simt, intuitie, simt al umorului si da dovada de o ironie dezarmanta. El iti da ce vrei atunci cand te astepti mai putin si ce nu vrei atunci cand te astepti numai la necazuri. Adica totul porneste din capul tau...si tine de cum pornesti tu la drum...inarmat cu buna-dispozitie sau cu draci...dc eshti bine-dispus eshti omu LUi in ziua aia...daca ai draci...stii pe mana cui vei ajunge...nuh?
• Ca o continuare la cele spuse mai sus..."Sometimes not getting what you want, is a blessing in disguise"
• Daca n-ai dinti urati si ingalbeniti, zambeste cat mai des...raspandeshti o energie poztiva in jur...in care ai sa incepi sa crezi si tu mai devreme sau mai tarziu
• Zambeste...fie el si un zambet tamp...si fara motiv..cele mai mishto chestii din lume se inampla fara motiv...cine stie ce se poate nashte si din zambetul tau
• Nu privi lucrurile dintr-o singura perspectiva...Analizeaza-le de pe toate fetele...ai mai multe sanse sa gasheshti si "the bright side" asa
• Daca nu-ti reuseshte ceva din prima gandeste-te ca ti-ai pastrat potentialul pentru a doua incercare . "The great thing about potential is that it's always there". :D
• Daca te doare ceva, du-te la doctor...e simplu...Nu te gandi ca e greu si ca n-ai timp...E ciudat ce de timp isi face boala pentru tine...mai incolo cand se agraveaza.
• Daca te doare sufletul...rasfatza-te!!! Cu bani...da normal...ca astia sunt la indemana...cheltuieshte-i pana la ultimul...pentru ca stiu ca vrei sa si suferi putin dupa aia...cand eshti lefter...dar nu te gandi la asta aku. Daca chiar n-ai bani..rasfatza-te cu tot ce poti sa obtii gratis...soare..o plimbare...o melodie faina...o carte mishto..o telenovela (nu tre sa spui la nimeni...) (e f distractiva... te capteaza...iti ia mintea de la ale tale...daca nu te capteaza te distreaza prostia omeneasca)
• Daca suferi ca n-ai bani, treci prin cele mai scumpe magazine si probeaza-te cu tot ce-ti place...Nu! Nu iti vei face sange rau....Iti faci ambitia...Iti faci viitoarea lista de cumparaturi...and best of all...le faci in ciuda vanzatoarelor alora stupide si snoabe...freaca-le pana nu mai stiu de ele!!!
• Ar mai fi...dar mai am si altceva de facut azi...revin..pe masura ce mai aflu si eu...ce si cum
  

Buena Vista ...visat

Am promis detalii despre Buena Vista...nuh?
Intre timp am primit linkul asta
Play me care poate sa va bage oarecum in atmosfera...asha ...pentru inceput...

The Havana Lounge - Buena Vista Social Club- Nu a fost un concert planificat...am ajuns la el din intamplare pentru ca renuntase cineva la bilet... Intamplator...insa..nu pot sa spun ca mi-a parut rau! Oamenii astia sunt incredibili!!!...Lasand la o parte faptul ca s-au nascut cu muzica in sange (Se spune ca daca mama asculta muzica cu copilul ne-nascut in pantec, acesta ii va mosteni dragostea si harul pentru genul de muzica ascultata de ea. ...In cazul celor de la Buena Vista tre sa fi fost vorba de nishte mame ffff melomane si cu super gusturi). Deci in afara solo-urilor instrumentale divine...cel putin in cazul chitaristilor... eu nu-mi dau seama cum au putut sustine un recital atat de lung si "aventuros" fara sa le plesnesca pielea degetelor. Asa artificii instrumentale n-am mai auzit de foarte mult timp
...DaR IN AFARA DE ASTA... Este halucinant cum reusesc oamenii astia sa ridice o sala in picioare doar pe motiv de ...pofta de viata!!!
Caturla...o femeie trecuta probabil de 70 de ani... s-a plimbat prin public... a dansat cu toata lumea...a facut trenuletul... si totul fredonand doar acelasi 2-3 versuri din refrenul unui cantec binecunoscut... ca de exemplu "Suave" (ca o paranteza ...eu nu eram foarte mare fan..deci n-as putea sa stiu ce-i mai cunoscut si ce nu..decat dupa reactia publicului din acea seara).
Ideea este ca si cubanezii o duc destul de rau si probabil ca au o viata grea...dar e vorba de mentalitate frate!!!...Sa stii ca, desi viata e grea,...exista lucruri de care te poti bucura pentru care merita sa traiesti si pe care le meriti...cum ar fi muzica, dansul si compania unor oameni dragi...Lucruri pe care acesti "muzicanti ai sufletului" le fac sa para atat de simple...Lucruri pe care noi aparent nu le aveam, dar totusi...Caturla a ridicat in picioare o sala intreaga...Sala Platului, no less...deci un sambure de viata si optimism exista totusi si la noi...nuh?...A avaut femeia ce sa zgandare cand a coborat de pe scena! Eu nu zic ca am vazut si romania fericiti dar zic ca "Romanians ..there's hope for you yet!"...si cu asta am zis tot! ...Tot ce vroiam eu sa zic...
Comentarii???

filozofia zilei

A gresi e omenesc...dar senzatia e divina!!!


Mae West

pei cica...a mai trecut un uikend

s'uite asha...inca un luni e acilea...
O diminieatza mai lipsita de evenimente decat de obicei...
I overslept...dar nu din cauza mea...
I was late for work..dar nu k n-ar fi obisnuiti deja colegii mei cu asta

Impresii de uikend:

• Foshtii sunt foshti pentru un motiv...si e bine ca asa sa ramana

• E posibil ca (desi te urci in taxi si te indrepti spre casa, usor ametita dupa 12 noaptea)....distractia de abia sa inceapa!!!

• Bucurestiul este suuper refreshing noaptea...pe stradutze...ocoliti Magheru...sau orice colt de intersectie populata...poluata...ma rog...cum vreti sa-i spuneti...

• Duminka este imposibil sa te odihneshti ca lumea, daca asta iti propui...

• Imi ies inca foarte bine porteretele desi...n-am mai exersat demult...si ma rog...modelu era f static...si in 2 D...din revista...dar e un (re)inceput nuh?

• Lost si-a schimbat din nou perspectiva...cand incepuse sa mi se para scenariul previzibil...a reusit, iar sa ma surprinda...nota zece baietilor astia kare il scriu...kiar cine il scrie??? Tre sa ma interesez! Dialogurile raman oarecum simpliste dar actiunea e KAFKA frate!!!
• Nu e kair f rau sa locuieshti singura...si nu e imposibil sa gateshti...desi tigaia aia o ia razna sub actiunea uleiului
• Berli tre sa fie cel mai funny pisoi de pe pamant! (S-a urcat iar in sifonier si a stat o juma de zi inchis acolo fara sa stiu nimic de el. Cand in sfarsit am deschis usa sa-mi iau ceva haine...a glisat elegant de pe un jerseu aflat in panta...si s-a trezit brusc...fugind cu coada intre picioare pt ca stie ca nu are voie in sifonier!!!)
• Ce ti-e si cu uikendu asta...o mare pacaleala...Daca stau acasa fac mai multa treaba ca la servici
• Kiki, cateua mea...se sperie in coninuare de fulgi!!! Protectie maxima frate!!! Caine feroce!

Kam asta...
Ah si faptul ca n-am avut inspiratie sa bloghez nik peste uikend...si eu sunt d'aia care crede k "if u have nothing nice to blog, it's better not to blog at all!!"
E kam mare presiunea asta a blogului...uneori kiar nu merita semnalat nik...uneori merita si totusi nu scriu...Am sa va povestesc de Havana Lounge si Buena Vista...sa vezi akolo chef si pofta de viata

am inceput si eu sa-mi caut casa...

ce parerea aveti de astea? Care mi s-ar potrivi?

kam asha

O secunda...e de ajuns ...o clipa de eternitate...
Capul se intoarce, privirile se unesc, te simti conectat la marea schema a universului, simti ca parca totul are sens...
Stiu ca suna sentimental si aiurea...dar asculta David Gray - Be mine... si ai sa vezi ca pentru el are logica ce zic...O logica din aia ilogica...In definitiv...de ce ne dorim atat de mult sa fim iubiti?...pentru ca meritam?...pentru ca exista atatea motive rationale pentru care cineva ne-ar putea iubi?....sau tocmai pentru ca NU EXISTA motiv?! Tocmai pentru ca simti nevoia sa traiesti ceva dincolo de tine, dincolo de ce poate fi explicat sau controlat... Vrei sa traiesti...pur si simplu...
Cineva spunea ca in momentul in care poti sa numeri pe degete motivele pentru care iubesti pe cineva...inseamna ca, de fapt, ai incetat sa-l iubesti. Poate doar ti-e drag, dar cand iubesti ...parca nu prea poti spune de ce. Uneori dragoste nu orbeste doar...ci amorteste...tot...tot ce in banal si cotidian in jurul tau... si amplifica doar simturile care sustin sentimentul tau de exalTARE: amplifica lumina soarelui, largeste zambetele oamenilor de pe strada, indulceste linia melodica a oricarui cantec, incalzeste suflete amortite, sporeste rabdarea si indulgenta si te face mai receptiv fata de tot ce are lumea mai bun de oferit! E ciudat cum poti vedea lumea cand esti indragostit! Ma intreb de ce nu o poti vedea mereu asa?

Kafka frate!

Tamango (acest James brown al muzicii autentice tiganeshti) gives new meaning to the term..."bend the spoon"! There is no spoon for Tamango!

my two reasons

Kiki






Berli

...nu cred in destin... cred mai degraba k viata e ca o oala de lut pe care poti s-o modelezi de unul singur, desi ai o structura predefinita, si trebuie mereu sa incerci sa perfectionezi ceea ce ai reusit sa creezi pana nu se intareshte materialul

my love affair with... a Bike

It all started in a small, yet very cultural Italian city called Lecce. Large, wide streets paved with white-creamish blocks of stone ("la pietra leccese"), baroque arhitecture on churches and old manor houses with huge mysterious gardens... and the specific, yet distinct, tranquility of the South of Italy. Mornings were late, afternoons were mellow and the streets were almost free of people, evenings were populated but people were still at leisure, relaxing... not looking for a good time, but letting the good times find them!
I was an Erasmus student on a scholarship there. The Italian lifestyle took some time to get used to, but it rubbed off on me eventually. I was walking the streets, waking up late, the cornetto in the morning, doing the nap thing, the late brunch, the 5 o'clock cappucino, the parties or just the terace cocktails...the sangria...man oh man...did I get used to the sangria ;P
School was easy, it didn't keep me up nights so I decided to make the most of my time there, to try out all there was to try, all that I could never really do back home. I worked as a waitress for extra cash, I worked as a substitute English teacher for highschoolers, I went on trips around the south coast, I swam in the Adriatic sea on the 27 of november and I never missed a party or a social event with the other Erasmus kids. I was too young and the town was too small to rent a car, but I have always wanted to have my own bicycle. To be able to ride my bike through the city was my greatest wish. And that was just the one thing missing...through those small and large streets where traffic was off limits...A bike! I kept looking at people riding their bikes by me...they looked so peaceful and relaxed. It was almost as if they were floating. It was so easy and fun to ride a bike in Lecce... Lecce was such a small town, that a bike was enough to get you anywhere. Even the beach was 1/2 hour bike ride away. A bike would have been exactly what I needed to get to school, to get to the beach, to get anywhere ...and a lovely, non-polutant means of transportation. I would finally be able to say I do my part to protect the enviroment too!
I had seen an add for it in the local newspaper: mountain bike, hardly used. The owner lived in a nearby town. I worked my butt off to save up around 30 euros and a good friend drove me to the town where IT was waiting for me. It was owned by a lady with a huuuge amount of cats. I wasn't sure what she was really into : a homemade petshop or restoring bikes to sell them off. We struck a deal and she even told me I could take a cat as a bonus for my bike...Now that's what I call a bonus!!! 8-)
And what a bike it was!
It was love at first sight and more than a half a year of beautiful coexistance! Me and my bike - a dream come true!!!...Sometimes a ride thorugh town on it, with my walkman on, was all I needed to lift my spirits! We discovered new streets together, the smallest parking places, the coolest shops, the best spots on the beach, the towns best kept secrets. I sometimes burdened the poor thing with lots of shopping bags or clothes...but she didn't mind...she's be ready and willing to help me out with anything. If I was late for school...she'd speed up, if I was worried about going too fast, she'd slow down. She took me to the beach, to my favourite little square with a crouched up statue of a soldier and just silently stood by me as I smoked a cigarette! It was life on the fast line, or a quiet suburban existance...that mountain bike could do wonders or could just be normal. We were inseperable! I even took her even to the shop around the corner...that was a 2 minute walk away!
Time came for me to go back home though...I wanted so much to take her with me, but Bucharest is a big, busy city, full of traffic; it has nothing to do with Lecce. For most people here "la dolce vita" would translate into a 30 minute coffee break at a nearby cafe . There's no time to do more, there's no air to breathe and no driver struck in traffic would ever give my little companion the time of day. They'd start cursing her off the road as soon as she'd start showing her old age. That bike was a part of me in Lecce, it was meant for Lecce, it was meant to make someone happy and give someone the sense of freedom and that fulfilling, superior feeling in a small town. It wasn't an ilusion. It was one of the simple things that life there offered and that you actually had time to enjoy! I had to leave it behind.
I had made a friend in bike shop that would give her ol' tires a pump now and then. He offered me 20 dollars for her. I had to sell it, eventhough it broke my heart. The man in the shop said she still had a few good years in her. That was sooo true. She gave me a really good year!
I would have given her to one of my friends, but all my Italian friends had cars or motorcycles and all my Erasmus friends had left for home already. And besides, she was a valuable piece...I couldn't just give her away. I found myself asking the man in the bike shop to take good care of her as if I was living a kid over, for someone to babysit. I got my money and walked away. It was the very last thing I did in Lecce, just the morning I left for home. I got one more quick at the whole city, creamy white, the beautiful piatra leccese, those funny baroque saints and angels wishing me off. It all become a blur. My eyesight got clouded. I shut my eyes and tried to keep a fresh picture of Lecce and my bike alive inside.
My parents had come to pick me up in a posh, shiny car. I got in the car, and shut the door behind me... and before I knew it, I was travelling in a different way...at a totally different speed. ...we drove all across Italy to get home! Austria, Hungary, then the border...

It's a good thing that car took me out of Italy because Italy is meant to be travelled by bike...and bike only!

cine zicea k'shi cauta casa?

aparentele inseala 2

"Cunoscatorii stie...ei "..despre my gr8 print...viziune ce am!!!...am sa va povestesc ...in private...ca ideea costa...si propietatea intelectuala si mai si...adika e mare chextie sa ai propietate asupra intelectului tau ;P

aparentele inseala!!!

linxs

A small step for bloggers a giant step for blogkind!!!
...Avem o noua rubrica!!! Links!
Pe ziua de azi am blogat linkuri...sh'alte bloguri...more 2 come

eMotive

Am atatea eMotive sa scriu tot ce scriu...
Emotivele sunt motive care se formeaza pe un fond emotional ci nu rational
Ca sa nu spun ca sunt o persoana emotiva, spun ca sunt o persoana plina de eMotive
Ma pregatesc ca lumea sa-mi dea tot ce are mai bun...dar asa pe credit..nu merge!!!
Ma consum pentru ca lucrurile nu merg cum vreau eu, pentru oamenii nu sunt asa cum mi i-am imaginat...

• eMotiv e atunci cand stii ca nu mai e cazul sa-l suni, dar o faci oricum pentru ca ti s-a facut dor

• eMotiv este atunci cand nu exista motiv palpabil pentru care iti place, dar pur si simplu te bucuri mereu sa-l vezi

• eMotiv este atunci cand totul e foarte simplu dar eu prefer sa il complic, analizand si despicand firul in4

• eMotiv este atunci cand fac ceva total neinspirat, toatal aiurea..total gresit, doar pentru ca mi-am urmat un impuls de moment

• eMotiv este si atunci cand...urmand impulsul de moment nu sunt in stare sa duc pana la capat ce am inceput...

eMotiv, dupa parerea lui Eric du Plessis, este tot ce sta la baza actiunilor noastre constiente si rationale...De la emotie porneste totul..spune el...ce pacat totusi ca tot de acolo se si termina!
Am atatea eMotive sa scriu astazi aici si un singur motiv real...ma plictisesc...sa fie oare si acesta un eMotiv?

Luni dimineata...sau atunci cand iti cade totul din mana...

...pe picioare!

Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma trezesc luni dimineta...parca as fi unicul supravietuitor al celui de-al treilea razboi mondial!
Totul e un haos ...de nedescris! Patul ramane nefacut, ceaiul arde pe foc, televizorul zbiara la maxim din bucatarie in timp ce eu incerc sa trag pe mine o pereche de blugi "intrata la apa"...
Dupa ce reusesc sa termin micul dejun si sa ma spal cat de cat pe fata, proba cea mai dificiala este eternul "cu ce ma imbrac eu astazi?"....De regula constat cu stupoare ca m-am ingrasat peste uikend si ca nu pot sa-mi mai pun fusta pe care de abia asteptam s-o port cum se facea frumos afara!!!
Dupa ce probez vreo 3 variante diferite de haine...si ma hotarasc pentru una, deschid gemul si constat ca sunt mult prea subtire imbracata pentru acea zi (bineinteles ca pe seara va ploua, dar eu n-am cum sa stiu asta pentru ca nu-mi plac prognozele de nici un fel...nici makar meteo...asa ca nu le urmaresc). So ...it's back to square one...alte teancuri de haine se revarsa peste patul nefacut...alte combinatii nereusite... alti pantaloni care nu ma incap sau nu merg cu nici un tricou...etc
Ajung intr-un final la geanta...care bineinteles ca trebuie sa fie cocotata undeva in cel mai inalt punct al cuierului si pe care bineinteles ca reusesc sa o iau, doar dand pe jos cel putin vreo alte trei genti si cateva geci! Nu cred ca mai am timp sa ma machiez...dar cu parul explodat in halul ala chiar nu pot sa ies din casa. Si incepe scormoneala de agrafe si diverse accesorii care ar putea sa-l mai tina in loc!
Jur ca parul meu este singurul lucru din viata mea care sfideaza complet legea gravitatiei!!!
Cu greu reusesc sa-l temperez si cand sunt gata sa ies afara pe usa...constat ca am lasat lumini aprinse prin casa...ca pisoiul saracu nu mai are strop de apa...etc etc
Ies, inchui si strabat plina de draci cei 50 de metri pana la statia de troleu... Si tocmai cand il vad cum se apropie...imi dau seama ca mi-am uitat cheia de la bioru acasa...si dai... s'ntoarce-te!!! DEJA FIERB! Din solidaritate, vremea de afara se incalzeste si ea ...Asta doar asha ...ca sa fie nevoie sa ma schimb din nou cand ajung acasa.
E trecut de orice ora rezonabila de ajuns la bioru...asha ca ma resemnez...zic ca e LUNI...si ma las in voia nesortzii!!!
Si cand te gandeshti ca e doar inceputl saptamanii...

FAKE TALES OF SAN FRANCISCO- Arctic Monkeys

Fake Tales of San Francisco
Echo through the room
More point to a wedding disco
Without a bride or groom

There's a super cool band yeah
With their trilbys and their glasses of white wine
And all the weekend rock stars in the toilets
Practicing their lines

I don't want to hear you
(Kick me out, kick me out)
I don't want to hear you no
(Kick me out, kick me out)

Fake Tales of San Francisco
Echo through the air
And there's a few bored faces in the back
All wishing they weren't there

And as the microphone squeaks
A young girl's telephone beeps
Yeah she's dashing for the exit
she's running to the streets outside
"Oh you've saved me," she screams down the line
"The band weren’t very good
And I'm not having a nice time”

Yeah but his bird thinks it's amazing, though
So all that's left
Is the proof that love's not only blind but deaf

He talks of San Francisco, he's from Hunter's Bar
I don't quite know the distance
But I'm sure that's far
I'm sure that's pretty far

I'd love to tell you all my problem
You're not from New York City, you're from Rotherham
So get off the bandwagon, and put down the handbook

Get off the bandwagon and put down the handbook

the search for comedy is on...

http://www.youtube.com/watch?v=QEeOkPxuNrk&search=Dancing%20comedy

Interactiuni

Ma intreb oare cati dintre oamenii cu care am interactionat au ramas cu o prima impresie buna? Si cati dintre ei au ramas cu o prima impresie proasta, dar au preferat sa ma cunoasca oricum...Si cati dintre ei au fugit mancand pamantul de la prima impresie?

Eu nu cred in prima impresie...desi mi-o formez al naibii de repede...din prima as putea spune!!! Nu cred in prima impresie, desi cred in dragoste la prima vedere. Dar ca sa vezi un om cu adevarat nu-ti trebuie impresii si nici neaparat timp...iti trebuie...sinceritate...Cred ca ma repet! Inchei acilea...

libertatea imaginii

Zilele trecute aveam chef de un film prost...da prost frate...lejereanu asha...sa nu ma puna sa gandesc si sa ma faca sa rad involuntar in rand cu toti, fara selectii, fara sa-mi pun probleme...fara..fara...
Fara sa vreau...insa...m-am trezit gandindu-ma ce o sa zica vre-un cunoscut daca ma vede la filmul ala. Eu sunt un cinefil cu pretentii...nu ma duc asa la orice!!! Iata deci ca, din lene condimentata cu acest gand pretentios, am renuntat sa ma duc la un film banal...Fara sa vreau mi-am ingradit singura optiunile si, automat, libertatea!
Unii tin foarte mult la imaginea lor, pe mine deseori ma deprima toata tur-vura asta cu imaginea...inteleg s-o construiesti pe un produs neinsufletit! Dar oamenii sunt cu totul alta poveste. Oamenii-vedete sunt deja nishte produse de consum...oamenii care se dau vedete sunt deja consumati...oameni obisnuiti sunt neinteresanti!
Nu vreau sa am o imagine, nu vreau nici eticheta, nici ambalaj, nici stil. Vreau sa fiu libera sa fiu!
Sa aleg: boema intr-o zi, hippioata in alta, punkista sau poate kiar rapperitza...sau poate toate in aceeasi zi..cate un pic din fiecare....inculta intr-o zi si cineasta in alta...suna obositor..dar e simplu...Esti ceea ce simti! Esti 100% sincer!!! ;)

2day

ENJOY THE SILENCE!

Lost in MNAC

Doua mari bucurii am avut si eu uikendu asta si si alea m-au kam deprimat ;(
Lost- sigurul serial la care sunt abonata si o vizita la MNAC...la Happy Sundays!
Sa incep cu ultima...mmm...'netersant....e ceva ce spui atunci cand nu stii ce sa spui! Mishto rau terasa aia, nu exagerat de frig, muzica nu exagerat de monotona...in schimb proiectia...KAFKA frate! ...n-am intzeles nik !!!
Tot felul de figurine-simbol proiectate pe Casa Poporului. Eu si gasca mea de prieteni privind ca la Picasso...
Mi-am dat seama ca o sa fie una din "acele" seri, inca de la intrare, cand un baietzash muuuult mai inalt ca mine si mult mai tanar ne-a intrebat unde vrem sa mergem.
"La etajul 4...pe terasa", am spus cu un aer inocent, parca disculpandu-ma deja pentru o anume inconstienta de care nici nu dadusem dovada.
"Da...dar la ce?", continua el...inca neconvins de raspunsul meu!
"...La proiectie...???" am raspuns eu cu jumatate din jumatatea din vocea pe care avusesm curajul sa o am inainte.
"La Happy Sundays, vrei sa zici"...ma lua el cu un ton care atinsese pragul superior al superioritatii. Tonul lui plin de reprosh, implica ceva de genul "cum se poate sa nu stii ca vei lua parte la un eveniment atat de colosal si unic?!!??"
Am purces spre terasa, unde tineri artisti erau deja in elementul lor, pe saci, in scaune, cu tigarile si conversatia culta in gura! Ma simteam orecum stinghera, dar aerul proaspat si reconfortant al terasei m-a facut sa uit de fumurile din interior. Pe terasa, aerul era oarecum mai respirabil! Muzica aleasa de un Dj inspirat urma acelasi sir intermianbil de beat-uri electronice! Era suportabila desi foarte artificiala...
Simbolurile fugitive care incepusera sa cada pe fatzada casei Poporului m-au instigat instant la comentarii (ironice)...dupa bunul obicei. Cateva fete, cu o dezordine bine calculata in cap si in vestimentatie, au inceput sa ma priveasca iritate peste umar. Prietenii mei se retrasesera deja la o masa mai ferita de vant si vorbeau despre ale lor, ignorand complet evenimentul unic, colosal si complesitor al proiectiilor de pe fatada. Roxana se apropie de mine...si cu un aer usor plictisit imi shopti: "trebuie sa fii usor luat (fumat) sa intelegi ceva"...
M-am uitat in jur si nu mi s-a parut ca vad nici o persoana relativ abordarbila care ar putea sa-mi explice macar jumatate din mesajul acelor imagini. Poate ca nici ei nu stiu ...si dezordinea aranjata din capul lor e doar un mod de a tine lumea departe si de a se feri de intrebari de genul celor pe care le-as fi avut eu de pus.
Era clar ca-mi va trebui ceva timp si vizite frecvente sa ma integrez in lumea lor.
Prietenii mei plictisiti si-au terminat berea si au hotarat sa plecam...
Li se facuse frig...
Cata insensibilitate fata de asa eveniment cultural!! ;)
Pe deasupra si episodul din Lost de a doua zi...a fost tras de par
...sau poate nu l-am intzeles eu?!?!?!

Muzicalitatea Bucurestiului

Fuse...fuse... si se duse...
UN alt uneventful week-end ...Dar placut... asha...all2gether!
Nu pot sa zic ca am facut mare lucru uikendu asta...chiar prelungit asha cum fu el!;)
Cel mai semnificativ lucru este faptul ca mi-am uitat castile de la mp3player la serviciu si m-am vazut nevoita sa diger sunetele orasului fara nici un fel de acoperire. Certuri in troleu, claxoane folosite in exces, debite verbale si injuraturi la apogeu, balada tristului cersetor din troleu...toate condimentate pe alocuri de suieraturile unui vant mult prea puternic si "racoritor" pentru 1 mai.
Cu castile in urechi Bucurestiul este un oras extrem de melodios, cald si foarte, foarte amuzant. Babele din troleu, mereu revoltate ca nu le cedez locul, par perfecta intruchipare a partenerilor din celula Interpol din Evil, tiganii par sa bata ritmul Suie Paparude, oamenii certandu-se pe strada parca se afla intr-un duet SUb presiune tip Freddie-David Bowie ...si cate si mai cate...
Asa...fara o sursa artificiala de muzicalitate, am fost nevoita sa descopar melodiile, slagarele 100% naturale ale Bucurestiului. Incredibil, dar cat se poate de adevarat...acestea exista!!!
Am avut noroc de un troleu aproape gol si strazi pustii samabata si duminca pentru ca toata lumea se hotarase sa NU munceasca in alta parte decat in Bucuresti cu ocazia sarbatorilor. Am trecut pe langa o biserica atat de alba de parca puteam deja sa-i aud clopotele batand in miez de zi. Sunetul imaginar produs de clopote mi-a fost intrerupt de tipetele de bucurie ale unor copii jucandu-se intr-un parc de vis-a-vis. Ras, bucurie, veselie, joaca...sunete, manifestari ale unui Bucuresti zglobiu si pus pe sotii. Am trecut cu tramvaiul pe langa un cuplu asezat langa usa unei vile vechi, la capatul scarilor. Pentru mine a fost o scena imbibata de romantism! Nu se atingeau, doar isi vorbeau de la distanta...dar parca puteam EU sa le pun vorbe in gura, parca puteam sa reconstitui toata conversatia lor. Cladirea din spatele lor era frumos decorata in stil baroc de motive sculptate in piatra si invechita de vant si ploaie. Aflati la inaltime, in capatul acelor scari, cei doi se bucurau de o conversatie privata extrem de interesanta. Nu se auzea nimic, insa puteau fi vazuti de oricine, si oricine isi putea da cu pararea despre continutul discutiei lor. Ce frumos sa-ti expui vizual discutia cu atata naturalete si sa lasi, fara frica, loc atator interpretari!!!
Pe alei, copiii incercau sa prinda fulgii albi de plopi pe care vantul ii imprastia peste tot in jur. Sunetul fulgilor albi de plopi si castani - ceva ce am descoperit cu uimire doar in acea duminica speciala a sunetelor. Orasul, pe seara, fremata in asteptarea ploii, praful se asezase incet peste masini si case, vantul se domolise, seara avea un miros placut de proaspat. Atunci am descoperit sunetului Bucurestiului "in expectativa"- suntelui linistii inainte de furtuna!
Plin de contraste si extreme, Bucurestiul are farmecul lui ascuns si o muzicalitate aparte, trebuie doar sa ciulesti bine urechile si sa stii sa filtrezi...
Am hotarat sa mai incerc macar o data pe saptamana sa-mi mai uit castile la serviciu...