ma fac zugrav, instalator si electrician

sau...Lasati artele frumoase, apucati-va de case!!!
Renunt la scopurile mele nobile de a ajunge designer de mobilier sau poate chiar de haine...pentru un scop cu mult mai nobil: sa reusesc sa-mi fac casa, in forma sa cat se poate de bruta, sa functioneze in parametrii rurali (as zice normali dar e prea mult sa cer oricum...ma limitez la lucruri care tin doar de mine. Degeaba m-a dat mama la scoala, am terminat ASE-ul ala cu bila inca pe el...si tocmai ce ma facui si cu un 10 la disertatie...educatia mea alesa e buna de dus pe apa sambetei...sau mai bine zis...buna de dus pe apa care curge in continuu din bateria de la baie dupa ce au terminat de lucru echipa colosala si grandioasa, atotstiutoare si cuprinzatoare a Domnului Vascutza. Nu radeti! Asta e numele dansului si conduce o echipa de super specialisti carora doar trebuie doar sa le dai materialul si iti vor transforma locuinta intr-un castel...castel de groaza din cel mai infricosator freak horror show al celui mai tare parc de distractii! Daca inca mai radeti ar trebui sa veniti sa vedeti si bucataria...apa a ajuns pana la parchetul din sufragerie si risca sa ruineze opera artistica de acolo...Nu mai vorbesc de kit, de finisaje sau de modul absolut inspaimantator in care au fost vopsite ferestrele. Casa mea e oricum speciala...nimeni nu poate nega asta...pentru ca vede cu ochiul liber...din holul blocului...pata de apa XXL si in continua expansiune pe care a facut-o sa apara instalatia atat de reusita a domnului Vascuta ...Da! E o minune! Doar nu vroiai ca totul sa functioneze perfect pentru modesta suma de 24 de mil (lei vechi) pe care i-am dat pe bilet?!...The little horor show is just begining...maine vom reuni fortele unor instalatori si a aceluiasi maestru al magiei negre... sa vedem daca nu putem imbunatati cu nimic show-ul.
Ma uit la ei mami si ma gandesc ca, imi va fi greu, dar vreau sa ajung si eu ca ei...vreau sa pot sa fac si eu trucuri magice ca ale lor si sa impresionez lumea cu robinetii atat de bine inchisi incat stropesc apa pe dinlaturi sau cu intrerupatoarele de lumina (unul pe hol si unul in baie) care desi au doua clapete...se activeaza si dezactiveaza in acelasi timp de la aceeasi clapeta...sau alternativ...dar trebuie sa stii secretul...bine pastrat de magician in a lui Bascuta...pardon... Vascutza... Tu stii secretul?
Eu nu! Dar vreau sa-l aflu..de aceea ma gandesc sa-mi dedic restul vietii acestor preocupari nobile...educatia de pana acum nu mi-a servit la nimic..aici se fac adevaratii bani si adevaratele trucuri magice...aici se invata meserie!!! Mami, imi pare rau pentru tot ce sperai tu sa devin..am hotarat ca e mai bine sa ma reprofilez! Nu incerca sa ma faci s ama razgandesc...dupa cate stiu...si stiu bine...si tu ai o chiuveta pe care o folsoesti in mod frecvent...Chuivete avem toti...povestile de groaza ne pasc pe toti...in orice moment...macar sa stim cum sa le condimentam putin... sa le facem si mai infricosatoare...Care ar fi farmecul sa vrei sa renovezi o casa si ea chiar sa arate bine si sa mearga totul cum trebuie. Lasa fa-o obiectiv de groaza in parcul de distractii sic ere bilet la intrare sa-ti scoti bani care i-ai dat pe renovare...How can life get any more exciting that this?

to shut up or speak up...

...is that the question?
I often ask myself what are the value of words? Words...once they are spoken they could have no impact or make all the difference in the world...why?
Why when you tell someone you love them a 100th time you seem like a broken record and when you tell them you've cheated on them...it shakes their whole world and breaks it to pieces. Why do the true, honest words we say to each other...value so little and yet the bad ones can move us so much?
Sometimes when you say something bad to someone, when you give them a certain news or reveal a certain fact that they were not aware of..it has such an echo...They could be words that he may never be able to get out of his head...and yet...when you tell them something beautiful..or just as reveling, but in a positive sense...it simply rushes by their ears in a hurry!
Just as a an extra thought..what happens to the words we NEVER say...the pauses..the things that remain unspoken...the long , perhaps embarrassing silences and the silences you just can't work up your courage to brake. Some people are too afraid to speak up, defend themselves, their ideas...some are just bored and jaded and they don't think their words will make any difference.
Some are just ...on a first date!
Words on a first date...I always just dread the silences then...it's like I keep talking and talking to avoid such a gap because when it comes it just seems like you never get out of it. Silence to me is a burden..there are so many words cramped up in that silence..there are so many meanings you can give it...that I just get frustrated when the words stop coming out of people's mouths.
Better to speak than to shut up...that's my motto and...so far... it has also gotten me in a lot of trouble! ;)

in a matter of speaking

Inainte scriam despre viata in acest blog...viata mea...sau observatiile mele despre viata in general... Acum viata nu ma mai lasa sa scriu. Nici n-as sti de unde sa incep...printre zecile de mii de decizii pe care a trebuit sa le iau in ultimul timp, alegerea nefericita de fainta si parchet s-ar numara printre cele mai usoare. Nu am mai vazut un film pe Tv de vreo 2 luni, de abia am apucat sa mai deschid o carte...de abia am apucat sa ma ies o data pe luna cu prietenii...nu am avut concediu si e posibil sa nici nu-l mai am..cel putin nu asa cum mi-l doream...In schimb am avut, cu caru...probleme: sanatate, rude, sanatatea rudelor, joburi, lipsa de joburi (mai nou), oameni neintelegatori si nesimtiti..eu care am ajuns neintelegatoare si nesimtita...mai degraba dintr-un instinct primitiv si de auto-protejare, de a nu mai simti deloc... Nu prea mai stiu cine sunt sau incotro ma indrept...si asta ar fi unul din lucrurile minore despre care sunt confuza in viata. Mi-e dor de mine..tanara...fara probleme...mi-e dor de mine tanara acum jumate de an...mi-e dor de mine idealista...mi-e dor sa simt ca am motive misto pentru care pot sa ma scol din pat dimineata...mi-e dor sa nu mai fac totul la comanda sau din rutina...mi-e dor sa nu mai dau comenzi..mi-e dor sa mi se citeasca gandurile...mi-e dor sa am ganduri creative, necenzurate si off-brief...mi-e dor sa nu mai am un brief pentru tot ce intreprind in viata...nu numai la servici dar si in afara...mi-e dor sa explorez...sa cunosc oameni noi...sa trec prin situatii noi...sa ies afara...sa stau in casa si sa fac gimnastica..sa inot...sa beau o vodka in Vama...si apoi o tequilla...Mi-e dor de mine si sa apartin numai MIE, macar o zi pe sapatamana...mi-e dor sa pot face greseli care sa nu ma coste nimic...mi-e dor sa scriu in blog...chiar mi-e dor...dar in acelasi timp mi-e bine...Pentru ca am ajuns pana aici trebuie sa incerc sa merg mai departe...si daca viata e doar un joc de noroc...vreau sa ma asigur ca macar mi-am imbunatatit putin sortii si miza chiar daca la final oricum pierd totul...raman cu placerea de a fi jucat si cu faptul ca nu m-am lasat invinsa... Da! Uneori it's just the thrill of the game and not wheather you win or loose. Am si castigat si dupa fiecare victorie esti insetat de una noua...Fericire nu e neaparat pe podium, printre premianti, ci in a sti sa accepti ca, desi esti destul de bun de podium, poti sta si intre necastigatori fara probleme. Life on the top is often lonely...

leapsa cu ochi mari

Amprimit o leapsa...de la la AndraDA...si iaca ma simt nevoita sa gandesc...azi in uikend...si intr-o mini vacanta no less...si daca tot sunt un aquahoolic...cea mai misto inventie ever mi se pare (momentan..maine poate ma razgandesc) ochelarii acvatici ...adica de "vazut sub apa"...for all the lovely fishes out there"!;)

Dimineti cu libelule

Libelula...un nume asa frumos si jovial...in romana...asa mistic si misterios in engleza (dragonfly)...

Ieri am vazut-o. Se juca printre picaturile de apa tasnind dintr-un furtun cu care cineva isi uda asfaltul incins din fata casei. De fapt nu am vazut-o propri-zis...am vazut doar miscari fulgeratoare de aripi, un zbor agitat si totusi atat de calm...o prezenta fantomatica si totusi atat de puternica. Inca mai aud ecoul lasat de falafaitul aripilor ei ...si felul in care imi batea inima dupa primele doua secunde de cand am vazut-o...printre picaturile de apa datatoare de viata...in ritmul ei ciudat, sacadat si totusi atat de firesc...am simtit ca renasc. Si fiind dimineatza...as fi avut timp sa ma razgandesc. Dar n-am facut-o...

NOI amestecuri

Suntem amestecati! Nimic din noi n-a mai ramas originar. Nimic din "nou" n-a mai ramas original.
Zi de zi ma amestec in situatii, in angoase si incertitudini...imi diulez cocktailul si asa diluat al existentei...
Am observat ca-mi place sa punctez un text prin virgule...am observat ca ma atrag pauzele...pauzele in vorbire...pauzele in gandire...pauzele in pauza

Am observat ca tind sa nagramez ...si cand anagramez cuvintele se aseaza automat in simetrie...adica orice neregula este simetrica...gresesti aici... se reflecta dincolo
De exemplu: aseara ma uitam la stelul plin de cere si ma minunam ce frumos si simetric erau aranjate toate!

Astazi cam atat am de spus! Ar mai fi multe...dar vulcanul nu are voie sa erupa momentan...cand va erupe...pamantul va fi fertil si dezastrul va fi bun!

Life...something like it...or words resembling

Uneori cuvintele te pot lasa fara cuvinte!
Uneori simiti ca nu ai parte de destula viata...alteori simti ca plesnesti de atata viata...Uneori esti pur si simplu coplesit...
Viata...un fir galben de ata care se infasoara gelos in jurul unei lamai zimtate cu samburii ascutiti!
Viata...un drum intortocheat spre o locatie simpla, compusa din sentimente primare...cu puritatea carora te-ai nascut ...la puritatea carora incerci sa revii
O autostrada pe care goneam usor ametita...pana cand m-am oprit!
Cu ochi lipeziti, goliti de speranta am privit drumul din fata mea, pentru prima oara, cu curaj.

Am devenit adepta virgulelor. Virgulele marcheaza o pauza...si acolo unde trebuie sia colo unde nu trebuie. Pauzele sunt bune ...chiar si inainte de "si".

Scuzati blogul criptic dar sunt pe cale de reintoarcere...insa mi-am scapt de joz putin cuvintele si s-au sifonat...incerc za le adun!