some smart asses thought this up!

set those things on fire baby!
These are the kind of matches BBDO Berlin uses! Damn fain!

a perfect piece of the puzzle

Poate ca in viata exista doar 3 mari aspecte cu care trebuie sa jonglezi mereu. Sunt cele trei planuri de baza mentionate in orice horoscop... aceleasi trei aspecte majore dupa care te evalueaza cei din jur...sau coordonatele pe care chiar tu le iei drept reper, vrei nu vrei, de cele mai multe ori. Ma refer la sanatate, dragoste si situatia materiala/ profesionala/ job-ul sau cum vreti sa-i ziceti. Daca iti merge bine pe un plan, parca automat trebuie sa se compenseze cu un altul care incepe sa mearga prost.
Poate ca fiecare om evalueaza diferit importanta acestor planuri in viata lui (unul vrea mai multi bani, altul mai multa sanatate sau iubire din partea celor din jur), dar va asigur ca si intre procentele lor, inegal atribuite fiecarui aspect, exista un echilibru care se poate narui oricand. Totul se afla intr-un echilibru atat de precar, incat uneori mi-e si frica sa spun cuiva ca stau bine pe un anumit plan sa nu se strice imediat altul sau tocmai cel de care vorbeam.
Viata noastra este compusa din mici cartonase decupate atent, care imbinate, iti ofera imaginea ideala...insa nu detinem niciodata toate piesele in mana. Sau daca la un moment dat le aveam, nu stim cum sa le imbinam iar plansa aceea imensa care trebuie umpluta perfect ne copleseste si cedam, resemnandu-ne cu toate piesele in mana!
Viata te surprinde mereu. Cel putin eu sunt luata pe sus de multe evenimente din ea. Cand spun asta ma refer la sanatate pe care tot timpul am avut tendinte sa o pun pe ultimul plan, luand-o ca o constanta. Am considerat sanatatea o chestiune al carui procent nu variaza si pentru care oricum nu trebuia sa ma strofoc. Bineinteles ca, reusind sa mai asez cat de cat celelalte planuri, sanatatea a ajuns sa ma traga de maneca in multiple, felurite, dureroase si iritante feluri.
Intotdeauna am crezut ca nu sunt destul de buna pentru ceea ce fac, dar am continuat sa lucrez din pasiune. Pasiunea pentru job-ul meu ma invata si ma determina sa fiu mai buna. Deseori ma gandesc ca poate as fi mult mai buna la altceva, ca poate mi-am ratat vocatia si jobul meu este acuma ocupat acum de cineva mult mai incompetent decat mine. Poate ca as fi deja foarte departe daca as fi stiut sa-mi aleg mai bine jobul. Din fericire insa, job-ul m-a ales pe mine...si bine a facut.
Am invatat o lectie foarte importanta referitoare si la job si la persoana iubita. There is no perfect person for the job and there is no "other half". Cel mai important e sa iubesti. Daca iubesti indeajuns si depui efort ca lucrurile sa mearga, poti elimina usor nelinistea ca undeva, la celelalt capat al lumii te asteapta un scaun la un birou pe care esti predestinat sa stai si o persona cu care esti sortita sa-ti petreci tot restul vietii. Make the best with what we have and no one can ask you for more!!!
Un om implinit nu as spune ca este cel care si-a intrunit procentele exacte din cantitatea de sanatate, dragoste si bunastare materiala pe care si-a propus-o in viata, ci mai degraba este cel care a invatat sa aprecieze exact cat i s-a dat din fiecare. Un om fericit nu cred ca este cel care a gasit toate piesele de pe plansa si le tine mandru acum in mana, ci este cel care stie sa complete plansa exact cu piesele care i s-au dat si apreciaza imaginea asa stirbita cum e ea pentru locurile pline, fara sa se gandeasca prea mult la cele lipsa.
Azi de dimineata am aflat ca sarutul fara zgomot nu are acelasi farmec...si am mai completat "a piece of tha puzzle". Pentru mine, cele mai placute piese din joc sunt cele micute care completeaza pe alocuri frunzele unui copac, valurile unui lac sau petalele unei flori. Am sa ajung sa vad si imaginea de ansamblu, dar pana atunci vreau sa fiu sigura ca stiu din ce se compune si ca toate pisele mici sunt la locul potrivit.

telefonul fix sau mobil - instructiuni de folosire

long time ago...back in the days I had friends... the phone used to be a lovely, an indispensable utility that I kept with me always and used quite frequently in order to spare my fellow human beings of the effort of pushing a button. I am afraid I have found myself a life meanwhile and instead of spending restless evenings, after work, engaged in endless phone conversations which I initiated and followed through...I now engage in other activities perhaps not as interesting, perhaps more! Needless to say, the friends I used to call 24-7 and sometimes spent even whole nights talking to, have now ceased to exist...at least as far as a phone call is concerned!
I miss them sometimes...I would love to know that having a boyfriend does not imply my absolute isolation and exilation from the single friends I had before. For God's sake I have to look for couples...perhaps boring ones...just to avoid the situation where across the table from them (single friends) are two people instead of one now. NOT to mention my married friends, that have isolated me regardless of my single status...I am neither married, nor single, therefore not adequate for either of these two groups anymore.
I would like to hear from them now and then...and I fear that after my inevitable death as a constant call maker to all my friends...I must leave, as means of an inheritance, some instructions on how to use the phone ( I say constant...because I am still the only one who calls but only at much longer intervals) . My friends simply don't know how to use the phone anymore. I fear that this simple explanation will suffice. It is just the thing they need. Their other feeble excuses die and wither in time.. or as time passes and they have to come up with a different excuse for not calling every month of the year. Well here's to all of you inviting me to your weddings or to your future birthday parties, in one year or so, when we'll get to see each other again: LEARN TO USE THE PHONE!!!
As I remember it...it's quite easy...you just need to follow these three simple steps:
1. When you want to find out something about someone, how he's doing, if he's busy, if he's had a heart attack, if he fell in one of Bucharest's large street whole, just pick up the phone, mobile or home phone...the conversation tariffs are coming together...they're kindda the same nowdays
2. Press that dusty green button and get out your agenda
3. Dial their number...and wait to see if they answer...

Additional notice - If not successful on your first call you might try again later if it's not a major imposition!!! It might just be that you will be able to reach the person in the end and actually have a conversation that does not imply forwarded e-mails, messenger windows or ...God forbid... the ol' face to face horror of seeing an old friend ;)

M-am dat jos de pe un os...

Curatand cu grija resturile de carne inutila,
amestecata cu mirodenii care imi ascundeau adevaratul miros al faptelor...
am reusit sa ma desprind!

Acum ma simt destul de dezaxata...
de-a dreptul dezosata...
macra si foarte marcata!

Eh...
o sa-mi treaca si o sa ma prind iar de osul meu subtire de constitutie...
religios ca institutie...
si calcefiat prin credinta.
Am sa ma agat din nou de un vis...
de o speranta ...
de praful de pe aripile unui inger...

Deocamdata vreau sa ma bucur totusi de acest spatiu neutru...
inert si destul de incert.
Cand n-ai os, toata lumea e pe dos...
dar e frumos ...
sa-ti mai schimbi perspectiva din cand in cand si sa nu-i vezi pe toti chiar din fata :D.

M-am dat cu flickr...

Acum ca m-am dat si eu cu flickr...miros mai bine? ;)
Pana ii fac un icon ca lumea imi puteti gasi scaparile in imagini pe linkul "my oh my pictures" din blogroll!
Nothing pics me up like flickr!

"Doar sunt o doamna ...nu?"

Sunt albina deci imi place mierea. Logic nu? Sufar cand nu o am la indemana tot timpul. Iata o intamplare incredibila de azi, cand am vrut sa ma reunesc cu ce mi-e drag.
In cautarea unui borcan special de miere pe care sa-l pot lua cu mine la serviciu, am intrat intr-un magazin apicol clasic in apropierea parcului Ioanid - model vechi, cu o perdea de margele in loc de usa de intrare si o placuta ruginita pe care statea scris un nume predestinat: "Albina" (...au uitat un "utza" si au trecut un "r"...dar treaca de la mine...nu exista limbajul electronic pe vremea cand Nicu era la putere si albinele erau mai harnice si neintiate in ale Internetului).

"N-am decat miere, doamna", imi spune vanzatorul incaruntit, cu sprancene stufoase, dar o expresie prietenoasa a fetei.
"DOH" ma gandesc eu..."nici nu-mi imaginam sa aveti altceva!"

Intru, cu o usoara teama si observ un cartonas inscriptionat "INCHIS" pe treptele din fata usii pe care le mai aveam de urcat pana a ajunge la borcanele cu miere.
"E inchis?" intreb eu mirata...
"Pei vroiam sa plec de fapt"...imi raspunde domnul sprancenat, usor incurcat.
Ciudat, gandesc, cum o sa pleci cand e de abia 10 dimineata?
"Ce fel de miere cautati?" continua totusi vanzatorul, vazandu-ma ajunsa in fata borcanelor.
"Nu ma pricep! Caut miere intr-un borcan mai mic asa"...raspund eu scurt, clar si la obiect, cu maxima precizie.

Vanzatorul ia doua borcanele de pe raft si incepe sa-mi explice:
"Avem miere poliflora, deosebit de gustoasa si una din lemn de pin pentru dureri de gat si alte afectiuni!"
Le tinea in mana, acoperind intamplator pretul care ma preocupa pe mine cel mai mult, de fapt. Aveam o vaga banuiala ca in portofelul meu erau bani prea putin in dimineata aia pentru orice borcan de miere de acolo.
Vazand ca imi rotesc gatul intr-un mod ciudat dupa pret, vanzatorul mi-l comunica direct:" Sunt 100 de mii fiecare" (lei vechi bineinteles...sau nu ne-am lamurit inca asupra locatiei?)
Intre timp, reusisem si eu sa intrezaresc vreo 3 cifre printre degetele sale: "140" am citit pe unul din borcane. Parca anticipandu-mi nelamurirea vanzatorul exclama:
"Ele sunt de fapt mai scumpe, dar pentru ca sunteti primul client..."
"N-as putea sa fiu asa si maine...?" o trantai eu de-a dreptul, din topor "...nu de alta dar ma tem ca nu am destui bani la mine acum!"
O explozie de ras sanatos urma instant...Omul acela rase atat de tare si natural incat a reusit sa-mi seteze buna dispozitie pentru intreaga zi.
"Lasati ca ma intorc maine cu banii", am continuat dupa ce partida de ras zgomotos dadea semne ca se apropie de sfarsit...
"Sigur ca da, domnisoara...dar pana atunci luati asta cu dumneavoastra..." si imi tranti elegant borcanul cu miere in mana.
Un usor soc...ca un impuls electric la limita intre placut si cutremurator...
"Sunteti sigur?"
"Dar sigur ca da...doar suneti o doamna...nu?"
"Da"...veni un raspuns sfios, aproape in soapta din partea mea."Deci va gasesc aici, maine la aceeasi ora, sa va dau banii...da?"
"Desigur"
Am plecat cu borcanul intr-o mana si umbrela in cealalta, pastrand un ranjet imens pe fata si razand la fiecare pas in ciuda vremii de afara. NU credeam ca se mai fabrica oameni ca dansul, in orasul asta plictisit, ponosit si obosit.
Uitandu-ma la cerul inorat de afara si pastrand un pas voios printre baltoacele de abia formate, nu puteam decat sa-mi zic " Ce zi frumoasa!"

photo courtesy of zeeny

mi-au inflorit...gandurile

Prima primavara a mea pe acest blog...dar pe departe una din cele mai reusite!!! De ce? Iata doar cateva motive...

a piece a' Greece

Am pastrat-o mult timp ferita de ochii lumii, dar aici pot s-o fac cunoscuta...tin la mine in camera o bucatica fermecatoare din Grecia...broscutele testoase de pe acolo deja sunt pe cale de disparitie din cauza mea ;)

...si asa ca pentru uikend ...

Sa ne delectam cu 2 printuri la ata de dinti Glide si un outdoor bextial...ca tare mai sunt minimaliste si destepte iele ;)



Offf.... Constat ca in tarile unde se face publicitate la un anumit nivel copywriting-ul e un job pe cale de disparitie :(

children of nature...

Oricat am incerca sa ne dezicem, sa ne indeparatam de natura, sa ne negam, sa ne imunizam in fata ei...suntem inca contectati la ea...cu ea...si prin ea la tot restul lumii...

Azi de dimineata era soare...am coborat din troleu aproape de parc si am preferat sa-l razbat de curmezisul in loc sa-l ocolesc cum fac de obicei. Cred ca fac asta inconstient, pentru a-mi scurta drumul sau pentru a-mi refuza o scurta intalnire cu o ramasita de natura in mijlocul unui oras agitat si dezumanizat. Daca as trece prin parc in fiecare zi, m-as tulbura, as fi scoasa din ritmul inert si artificial in care fac eforturi sa dansez cele 8 ore pe zi in ultimul timp. Si asa, astazi, mi-a fost greu sa ma desprind de imaginea unei crengi de copac inflorit cu flori roz, cu petale ample, hipnotizante prin culoarea si prospetimea pe care o degajau.
La acea ora a diminetii, parcul era foarte animat. Doi catei albi creti si pufosi se agitau pe drumeagul din fata mea, mamicile isi impingeau carucioarele parca cu o expresie mai vioaie si prezenta "in scena" decat privirea uitata si stearsa cu care le vad de obiceii, copii, etern fericiti si zglobii, parca pluteau si rasul sau tipetelor lor de bucurie imi pareau sunete cristaline.
Lumea e mai vesela in parcuri, mai vioaie, mai energica, mai pura si plina de viata. Cand se aproapie de natura, orice om isi redescopera esenta, firescul dinlauntru. Se apropie de ceea ce civilizatia incearca de secole sa ne indeparteze ...unicul lucru care ne reuneste fara conditii, ne integreaza fara discriminare...
Oare de ce ne-am instrainat atat de mult de natura...??? Nu mai aveam loc si noi si ea? Ne-am inmultit prea tare? I-am sfidat regulile nescrise?
Oare de ce am devenit atat de ne-naturali?
Acum s-a intunecat afara. Ascult cum diverse suflete din jurul meu se intuneca si ele. Incet, incet ca niste picaturi de ploaie... care uda treptata asfaltul incins... ii cuprinde melancolia... Exista o stare a noastra interioara pentru orice stare a vremii! vremea este un subiect comun cu care poti sparge gheata in orice conversatie...
Dar toti considera conversatiile despre vreme plictisitoare nuh? Si vremea a devenit plictisitoare...Ce atat studiu si consideratie pentru natura din jurul nostru, pentru miscarea norilor sau fazele lunii, pentru stralucirea apei sau culoarile vantului?!?...Avem un univers intreg la picioare...totul poate fi recreat pe calculator...totul poate fi controlat de noi pana la ultimul detaliu. Am invatat sa cucerim natura intr-o circumstanta cat se poate de bizara...Ea nici macar nu ne declarase razboi!
Cand nu mai stii de unde ai pornit e greu sa masori cat de departe ai ajuns...sau cat de tarziu e ca sa mai schimbi ceva!

Eu as zice sa ne bucuram de aceasta primavara...si sa vorbim despre ea...oricat de plictisitor ar fi !

my life is full of music

I wake up every mornin when the fresh sun rays fall on my face. My mornings all seem quite the same...I wish I could wake up everyday to a cheery rhythm like Friday I'm in love or at least to a motivating, spirited one like Sunday, bloody Sunday... But lately it's been more of a Tracy Chapman- She's got her ticket ...to a manic Monday. And it's just another manic Monday ...every day... I eat something on the run, no time for Breakfast at Tiffany's, then comes the hardest part- picking out my clothes.
When I look at the watch, it's already the end of the world as we know it and I start to run baby, run to catch the bus to make to work at a decent late hour. As soon as I'm on it, I wish I could call The Police (heard they've reunited recently) and have them tell all the people pushing up against me "Don't stand so close to me". But soon afterwards, on the rest of my way to work I realise that we are all spirits in a Material world ...and that's the way we get by. You need to work and struggle hard to make a decent living.
At work I sit at my desk for 8 hours and try to fix miniature disasters or keep myself from causing them. Sometimes I just wish I was on the other side of the world.
At the end of each day my baby comes to Rescue Me (Aretha Franklin). The space between us seems painfully wide sometimes, but as soon as work is over we are back together and everything is "A Perfect Ten". The rest of the evening is full of bright lights because it's the time I can really be myself and feel at ease. For reasons unknown, we sometimes fight, but for the same kind of reasons we always find our peace within each other.
When the long day is over and I come back home, I think about all these things I've done throughout the day and take comfort in the thought that the world will turn tomorrow as well and I'll have a The Whole Wide World to conquer all over again.
Anybody who sleeps with butterflies the way I do is bound to have a beautiful sleep.

ne intreceam cu gluma

...de atat nescris...uitasem cum e...Noroc ca plimbarica cu tramvaiul azi de dimineata m-a zgduit indeajuns cat sa-mi doresc o repriza refulatorie cili sha! ;)
Pei cica...azi de dimineatza am avut drum cu tramvaiul 14...2 statii...dar de ajuns!Am aterizat pe refugiu pe care nu ma mai refugiasem demult si am inceput sa ma chiombesc dupa tramvai, nu cred ca mai trebuie mentionat ca eram in maaare intarziere (e un lucru prea comun pentru diminetile mele). O femeie ma intreaba daca 21 merge pe ruta lui 14...Mie imi trebuia orice doar 2 amarate de statii asa ca prefer sa-i zic ca nu stiu decat s-o induc in eroare. Tramvaiul 21 (t)rage in statie si ma intorc sa il incalec. Daca ma intorceam cu 2 secunde mai tarziu m-as fi izbit de o doamna de vreo 50 de ani, alba la fata, perfect livida si inexpresiva care statea asteptandu-ma parca sa ma izbesc de ea. O ocolesc frumos...one down...plenty more crazy, wacked up, fucked up people to go...
Ma urc in tramvai si raman pe scari deoarece urma sa cobor rapid. O doamna cu multe sacose ma ocheste si se baga la fel de rapid in spatele meu..in expectativa. N-am inteles deloc aceasta miscare deoarece chiar langa mine si mult mai aproape de ea era un culoar liber pe care putea sa-l foloseasca, dar nu...a preferat sa mearga mai mult, s avina la mine si sa ma blocheze pe la spate. Dupa cum spuneam, eu coboram la a doua asa ca am fost nevoita sa ma strecor pe langa cantitatile ei voluminoase si sa-i eliberez culoarul cu pricina..pentru ca ea pe ala il vroia...deh!!!
Urasc tramvaiul..dar azi trebuia...asta e! Nici cu 69, dupa aia nu mi-a fost frica...cu cat inaintam inercand sa scap de un miros suspect de urina combinata cu zarzavaturi...cu atat imi dadeam seama ca de fapt mirosul provea din fata si ma indreptam exact spre el...Pana sa mai pot face ceva am fost flancata din ambele parti fara drept de apel sau de agatare de vre-una din barele ajutatoare!
Cam asta pentru azi...trecand peste oameni care se pare ca au anumite locuri desemnate in trolee si nu s-ar clinti sa faca loc nici in ruptul capului. Sunt fericita doar ca pot strabate drumul pana la servici si pe jos...Haleuia. De maine ma incalt numai in adidasi si pornesc la drum din timp!
Uneori am impresia ca mijloacele de transport in comun sunt singurele adevarate piedici in calea libertatii mele de miscare!

Un simplu "hello" e mereu valabil!

inotand in putul nesecat al "intelepciunii" agentilor imobiliari

... si daca tot se pare a fi saptamana in care imi vars of-urile...putin mai putin cinica dar la fel de revoltata am sa las doar cuvintele sa vorbeasca de la sine, fara sa le mai si comentez de pe margine...cred ca urmatoarele citate vor fi suficiente... cu urmatoarea explicatie:
Imi caut garsoniera de inchiriat, deci am sunat pe la toate anunturile posibile. Needless to say, am dat de multe agentii imobiliare. Agentii imobiliari, speta rara a omenirii implicate in procesul lucrativ al economiei de piata, au avut cate ceva extrem de interesant de spus. Citez:


1.
- Buna ziua, va sun in legatura cu anuntul pentru o garsoniera de inchiriat...
- Sunteti fata?
-Da
- Nu mai e valabil!!!

2. pe data de 2 martie
- Buna ziua, va sun in legatura cu anuntul pentru o garsoniera de inchiriat...mai e valabil...?
- Da dar din 5 martie

3. dupa un lung drum pentru o vizionare ....4 statii cu metroul si 2 cu masina 102. Ajungem la timp locul intalnirii..dar nici urma de agent...Sunam sa vedem care-i treaba. Raspus:
- Ah! am uitat sa va spun...nu mai e valabil!!!

4. Un agent imobiliar f greu de gasit..cu numar de zapp...vi-l dau daca vreti...oricum...n-o sa puteti da de el! Dupa incercari repetitive si esuate...sunam la agentie...acestia ne explica ce si cum...si cum agentul respectiv e foarte, foarte ocupat...dar ca ne va raspunde...sa mai incercam...Mai incercam...Raspunde:
- Sunati-ma in vreo 10 minute...mi-e imposibil sa vorbesc acum!!!

5. Oferta de garsoniera in zona Gara de est. Propietarei ii se descarca telefonul imediat dupa ce imi da adresa exacta. Ma informeaza ca i se va descarca atunci cand solicitam mai multe detalii despre locatie. Convenabil deh!
Iau taxiul...strada era in regiune Baicului la cateva statii bune de Gara de Est...zic statii bune in cazul in care vreo masina sau autobuz s-ar incumeta sa treaca pe acolo. Vedem zona si ne intoarcem urgent inapoi fara sa coboram din taxi. Plimbare cu taxiul de 200 mii vechi/20 RON...yey!

6.
- Am dori sa vedem si noi garsoniera
- Da, este la etajul 4
Ajunsi la fata locului constantam ca blocul avea doar 3 etaje!

And the list can go on and on and on...but I'd rather stop...u get the picture...

Ariel strikes again!

No comment! It needs none... it's just brilliant... and unbeliavably "clean" adevertising ;)

provestiri de PROstit lumea

Aveam un dialog cu o prietena ...pe mess cred (sursa tuturor dialogurilor importante din viata mea) despre populatia tarii...In speta eu sustineam ca totusi suntem un popor de oameni descurcareti (a se citi destepti)...ea nu era de aceeasi parere. Probabil pentru ca si un tantar se descurca in jungla, dar asta nu inseamna ca o bate pe Sharon Stone la IQ.
Ma rog...ideea "care este" si persista ca petele nespalate cu Ariel....este ca daca nu suntem destepti, nici nu facem nimic in acest sens.
Oameni buni...incep si eu ca Banica...PRO Tv-ul este o televiziune cu acoperire nationala, cu "data nasterii" in aceeasi zi cu ziua nationala a Romaniei, cu sloganul "Traieste liber!" si un sistem de vedete care se vrea construit dupa principiul integritatii si al "occidentalismului" pe care il aduce in viata noastra...
Cum e posibil ca un astfel de post TV sa decada in acest fel?
In ultimul timp nu prea ma mai uit la televizor, dar din putinul pe care-l vad mi-a fost imposibil sa nu ma holbez, cu ochii semi-scosi din orbita, la promo-ul cu care si-au inceput stimabilii de la ProTV anul...
Vedetele PRO...din ce in ce mai putine si mai lipsite de sare si piper...costumate in ingeri si in halate de cler bisericesc (Esca fiind ceva episcop, daca nu ma insel)...dantuind in stil "gospel" pe o melodie bizara pe terasa unei cladiri. Dupa care, scurte secvente in care fiecare se arunca de la etaj...si ce sa vezi..spre dezamagirea mea...nu cad...ci zboara! Ok deci...blasfemie si instigare la sinucidere...Foarte bun promo, cu un mesaj foarte clar de altfel care reise din versurile cantecului fredonat de buze pretioase de vedete: "ia-ma asa"...desi am decazut fantastic asemenea unui inger blamat, sunt putred de corupt si imi vad interesele sub protectia unei institutii superioare asemenea unui popa..."Ia-ma frate asha! Ca mai bine de atat n-ai ce sa vezi!"."Ia-ma asa! Ia-ma asa...tra la la"... sunt idiot, dar sunt de vreo 10-12-16-17 ani in viata ta...asa ca ce ai sa faci altceva???". Maimutareli idioate, versuri cretine si o imagine cu decupaj pe croma ca intr-un film horror de Hitch'...
Ok... m-am holbat...m-am strambat...am zapat...
Urmeaza episodul 2, de ziua unui sfant pe nume Valentin in care acelasi incredibil post de televiziune ne indeamana, de fapt rectific, indeamna doar baietii sa i-o PUNA...pardon...sa i-o PRO-puna prietenei/sotiei/amantei lor. Mei mei mei sa fie! Ce au ajuns jocurile astea de cuvinte! Pe vremea mea...adica pe vremea cand un promo decent trebuia sa fie vorbit in cuvinte decente...a i-o "pune" cuiva nu avea chiar conotatii foarte decente...dar ma rog...daca e cu PRO in fata...presupun ca e ok. Tot ce e cu PRO in fata presupun ca e OK. Din moment ce prea stimabilul domn Ralu Filip aproba toate aceste formulari dubioase. Dansul are foarte multa treaba momentan...din cate am inteles...ia demersuri serioase spre a interzice personaje de desene animate in spoturile pentru copii...Doamne cata influenta negativa poate avea iepurele ala traznit care manaca morcovi asupra unui pusti vulnerabil!!! Lasa ca in rest...televiziunile stiu sa-si educe singure audienta...Reclamele sunt singurele surse de manipulare, de influentarea populatiei intr-un sens negativ...ele trebuie stirpate...mai rapid decat pune domnul Filip vre-o alte 3-4 kile pe dansul.
Ok ...deci vulgaritate..pe fata...si libertate in exprimare...ca in maidane...foarte bun si acest promo...adevaraciune!
Moving on...
Zilele trecute eram la masa si ...pam pam...un promo pt stirile ProTV...Initial am crezut ca e vorba de vreo campanie sociala pentru copii orfani sau abandonati...Imagini cu multi copii mici, prost ingirjiti, batuti pe strada, apoi imagini socante cu un accident de masina cu multe victime, apoi vreo alte 2-3 imagini cu lucruri mai putin importante care se intampla in lume, precum aderarea la UE sau catastrofa naturala din nush' ce oras al tarii...Totul urmat de un text despre inocenta - singurul lucru care ramane de aparat intr-o astfel de lume nenorocita. O ultima imagine cu un copil... pentru cireasa emotionala de pe tort... si sigla PRO...adica stampila de calitate...
Reclama la stiri...dragii mei..oameni buni...ca nici nu mai stiu cum sa mai zic....
Vin acuma si va intreb...dar pe bune asa...cum este posibil asa ceva? Cum poti tu sa dormi linistit ca director Pro TV sau ca redactor de stiri cand spatiul tau de emisie este plin ochi cu stiri exclusive despre Verginica care i-a taiat scula lu' Viorel...sau si-a ciopartit bunica?!? Cum poti sa produci stiri in care faci vedete din niste oameni e cea mai joasa speta ...acordandu-le 10 minute in prime time pentru a-si spune "provestea lor"...
Unde s-a ascuns responsabilitatea ta sociala a unui post de televiziune cu o capacitate inimaginabila de a influenta masele, intr-o perioada cand avem nevoie sa fim perceputi mai "bine" din afara si sa ne educam pentru a fi civilizati ?!?! Cum poti sa ai pretentia unei televiziuni independente care cultiva spiritul liber si initiativa, cand de cativa ani incoace singura initiativa pe care o ai e sa-ti muti echipa de filmare din satul lui Verginica in cel a lui Costel care si-a batut sotia cu galeata de fier... in cap ... si si-a tinut copilu' inchis in beci vreo 4 saptamani!
Stiu ca circula o intrebare pe buzele multor romani care urmaresc cu nesat stirile acestea extrem de informative, si anume: "Cat castiga Andreea Esca?".
Eu as dori...sa-i adresez stimabilei o altfel de intrebare...pentru ca stiu ca pozeaza drept femeia implinita, reusita si material si familial cu un sot minunat si doi copii adorabili...De asemenea, sunt convinsa ca e foarte mandra de ceea ce face si de cine a devenit datorita ProTv-ului. Intrebarea mea catre aceasta doamna a Romaniei este simpla si suna cam asa:
"Ai lasa copiii tai sa se uite la stirile prezentate de mami?".
Daca da...eu declar toata aceasta polologhie nula, acest post inutil si am scris degeaba toata aceasta jumatate de ora...inseamna ca nu inteleg eu rostul oamenilor pe pamant si sunt prea exigenta cu emisiunile de stiri.
Daca nu...declar sincer si cinstit ca prefer salariul meu micutz/dragutz si linistea sufleteasca pe care o am ca nu prezint stiri, nu am copii, si daca as avea nu as sta mereu cu grija ca unul din ei sa dea drumul la TV si sa vada reclamele facute de "mami".
"Mami" asta chiar vrea sa-si nasca copii intr-o lume in care toata realitatea sa fie roz, nu doar peretii camerei minunate din vila in care locuiesc.
PROstiti lumea in continuare cu manelisti, fete cu lipici, blonde cu masini scumpe si stiri despre tot ce ne-a facut sa intram in UE cu atata "aplomb"!
Somn usor si vise placute...doamna Esca...in fiecare seara...